Capitolul 6

1.7K 109 289
                                    

Simt o greutate pe spatele meu, ca apoi sa aud o voce placuta si subtire strigandu-ma, urmand sa imi simt corpul scuturat asemeni unei frunze in bataia unei rafale de vant.

-Sienna, scumpo, scoala, misca, haide... Mormaie mama, eu ridicandu-mi fata din perna doar ca sa ii arunc o privire urata si sa mi-o indes inapoi.

-De ceeee euuuu? Suspin sperand ca mama m-a auzit si ma va lasa in pace.

-Fiindca mancatorii de suflete sunt plecati, eu am ajuns acasa de cateva ore si tu numai nu te mai trezesti... Spune facand referire la fratii mei prin "mancatorii de suflete" eu foar chicotind slab, insa încercând sa nu cad prada incercarilor ei sirete de a ma face sa imi parasesc iubitul, patul... Cred ca mama chiar e geloasa pe relatia mea cu el, tata nu ii mai ajunge?

-Nu a venit si tata acasa? Ce dragut... Suspin si o privesc iarasi, aceasta dandu-si ochii peste cap.

-Nu el, lui ii place sa manance alte chestii... Afirma blonda facandu-ma sa stramb din nas si sa ma intorc pe spate.

-Tocmai m-a fulgerat o imagine pentru care cred ca o sa fie nevoie sa imi inmoi creierul in clor ca sa scap de ea...

Imi acopar fata cu mana, incercand disperata sa opresc lumina orbitoare sa imi fure somnul.

-Ce dragut, ma duc si ti-l aduc din debaraua de la parter imediat, doar ca sa te trezesti, daca nu, mai am cateva imagini de impartasit cu tine... Spune amenintator, eu ridicandu-ma brusc in fund si tasnind pe usa de la baie, doar ca sa nu o mai aud daca face Sfanta Greseala si continua.

Cand ies din baie imbracata si cu parul ud prins intr-un coc, o gasesc tolanita in patul meu, cu mainile sub cap si un zâmbet multumit pe fata.

-Esti asa de nesuferita uneori... Oftez cazand dramatic in pat, peste ea, facand-o sa suspine infundat.

-Stiu, si ma bucur ca ai luat si tu asta de la mine, desi incep sa cred ca ai luat conpirtamentul de adolescenta dusa cu pluta de la tatal tau...

-Mama, nu mai sunt o adolescenta! Pufnesc incercand sa ma abtin din a ii aminti ca a dat nastere unei asemenea minunati acum nouasprazece ani.

-Nu, dar te comporți ca una...

-Mama.... Ma plang lungind ultima vocala si ma foiesc intorcandu-ma pe o parte ca sa o pot privi in ochii aceia verzi absolut superbi pe cand eu am mostenit ochii tatei, un albastru foarte deschis si sters intre timp ce parul blond si usor buclat, desi era poate mai mult o combinatie dintre al ei si al tatei, fiindca ea avea un blond foarte deschis la culoare, natural, pe cand al meu cateodata inclina mai mult spre un saten foarte spalacit decat blond, l-am mostenit de la palida mea preferata.

-Bine, lasa, cum e Elijah, e bine? Imi pare atat de rau ca l-am ratat, daca ajungeam doua zile mai devreme... Ofteaza facandu-ma sa imi dau ochii peste cap, femeia asta e criminala, a fost iubitul meu, oarecum, si nu mi-a lipsit pe atat cat i-a lipsit ei.

-E asa cum il ti minte, poate putin mai slab si cu mai multe cicatrici, dar atat, nimic mai mult si asta are mai mult sens decat daca s-ar fi intors un munte de muschi, cum fac unii in filme.

Nu pot sa fac nimic altceva decat sa oftez atunci cand vad zambetul de pe fata mamei, cum am spus, femeia asta il iubeste.

MistakeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum