Ana 'Carla's Dreams'

11

  Andrei pov.

-Ana,ce e cu melodia telefonului tau? Iar asculți trupa de mascații?

Stai ce?

-Mama,e un proiect,si se numește Carla's Dreams. Spune serioasă

-Fie,nu mai înțeleg tineretul din ziua de azi.Toata ziua numai după urâții ăia,ce o vedea la ei?

Poftim,urati? De parcă dumneavoastră ați fi ceva perfecțiune,bine ca doar gândesc asta,altfel o zburam pe mă'sa.

-Mama,ficare cu ce-i place.

-Ai dreptate Dana,cine știe ce basarabeni veniți de la închisoare,umbland cu droguri sunt,de asta sunt ei cu fețele pictate...Spune Neculai.

Ce? Cum adică veniți de la închisoare? Umblând cu droguri? De unde stie el? Care e treaba lui? Oh câte și mai câte nu știe el despre mine,mai ales ce vreau să îi fac fiicei lui,abia aștept să ajung în patul fiicei lui si sa ii arat degetul mijlociu pentru ce a spus.

După ce au terminat de bârfit trupa,a venit si timpul să plecăm,macar partea bună e că știu unde stă iubita mea Ana. Soții Ivan mergeau încet cu Domnul Popescu pentru a-l conduce spre ieșire si vorbind despre ceva chestii din gradina lor,eu...eu nu eram cu nimeni,ce naiba?

-Ana! Strig după ea dar nicăieri,nu vreau să plec fără să îmi i-au rămas bun de la ea. Fara sa fiu observat merg în spatele casei unde era un leagăn , si multa iarba verde proaspăt tunsa dar Ana nicăieri.

Mă pun le leagăn,hm...era prea mare de mine.Ma leagăn încet și mă uit în fața la gradina frumoasa.

-BOO!Urlă Ana din spatele meu facadu-ma sa cad pe jos,speriindu-ma.

-Haha,te-ai speriat. Spune si se lasă în vine ca să fie la nivelul meu.

-Da? Spun si o trag peste mine,preț de câteva secunde am ținut-o strânsă la piept,apoi am preluat eu controlul si am invatit-o pentru a fi eu deasupra,cum îmi place mai mereu.

-Ce faci? Spune cu o ușoară frica în glas.

-Nu te violez,stai liniștită.Spun si o calmez,facand-o să râdă. M-am ridicat de pe ea,mi-am dat sacoul jos si m-am pus in fund pe el,punand-o pe ea în brațele mele,doar razele de la lună ii mai accentuat trăsăturile frumoase.Se uita la mine cu ochii ei păcătoși așa că am ales să îi cânt ceva,oh Ana...

-Imi place sa te vad zimbind
Sa te cuprind sa te simt 
Moale in bratele mele
Sa te apar de vint
Si stiu ca nu sint 
Cel mai bun pe pamint
Dar simt ca as putea fi
Daca ai fi a mea stii ...

-Cânti atât de frumos!

-Multumesc.

-Vocea ta seamănă cu a cuiva,dar nustiu să îți spun sigur cu a cui.

-Shh,nu mai contează asta.Ii spun aproape șoptit si imi apropii fața mea de a ei.

Ana pov.

Își apropie fata lui de a mea,nu puteam să o retrag,nu stiu ce e cu mine,dar...eu nu stiu ce e asta...ce e iubirea...

-Nu...

-Ce nu? întreabă el.

-Nu stiu ce e iubirea. Spun si ma ridic plecând.

Intru în cameră mea,se pare că mama si tata au plecat inapoi în Moldova cu Domnul Popescu și eu nici măcar nu mi-am luat la revedere,ce nesimțită sunt. El e afară iar eu? Imi plâng de milă. De ce las un necunoscut,defapt coleg de muncă să se dea așa pe lângă mine? Mă dezbrac de hainele astea si ma îmbrac într-o pereche de pantaloni de trening si un tricou. Sigur va pleca el pe ușă din fața,eu nu mai cobor jos.Simteam ca voiam să vorbesc cu cineva,asa ca i-am trimis un mesaj idiotului care se pare că deja simt ca îmi e prieten.