Ma numesc Abigail si am 17 ani .Locuiesc intr-un oras plin de mistere , pe care încetul cu încetul o sa le descopăr impreuna cu prietenele mele cele mai bune Mary , Bia , Gaby (Dragoiu) si Ana (Mama) , dar si cu cei mai buni prieteni Cezar , David...
O noua dimineata...cred ca cea mai grea dimineata din viața mea...nu ma pot gândi decat la ziua de ieri ,dar cu toate astea ma scol din pat si ma duc catre baie.Ma spăl pe fata si ma trezesc cu David langa mine: -Buna dimineata soare! -Buna dimineata! -Esti bine?Vrei sa vorbim? Izbunesc in plâns si merg catre el, imi baga mâna in par si apoi ma strânge in brate ...nu as vrea sa plec niciodata din bratele lui ,dar din pacate ziua asta trebuia sa înceapă intr-un final.Ma schimb cam asa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Apoi impreuna cu David care inca iti ținea brațul peste umărul meu pentru a ma simti in siguranta coborâm scările pana in sufragerie pe canapea.Ne uităm la televizor pana cand David incepe sa se lase foarte moale pe mine ,ma panichez asa ca il lasa pe canapea si ma duc dupa apa pentru al stropi pe fata ,dar este nefolositor: -David ,te rog,nu acum!Dragul nu face lucrul asta ,nu imi frânge inima sti ca te iubesc!!! In acel moment isi misca degetele ii zâmbesc si apoi imi spune: -Asta voiam sa aud si eu te iubesc! Nu imi vine sa cred ca s-a prefăcut ....dar cu toate astea tot il iubesc. Ma ia de mana ,ma pune peste el si ma sărută apoi ma dau jos ii iau brațul protector si il pun peste umărul meu si fara sa vreau incep sa plâng lacrimile curg una cate una.Imi sterge lacrimile ,ma pupa pe ambii obraji,imi zâmbește si apoi ma ia iarasi in brate.Dupa cateva clipe coboară si Aris impreuna cu Mary si se asează langa noi pe canapea: -Esti mai bine?ma intreaba cei doi la unison. Aprob din cap ca sunt bine si apoi merg sa ii iau in brate: -Va iubesc! -Si noi! Este bine sa sti ca ai oameni langa tine care te iubesc si prețuiesc pentru cine esti ...sunt întreruptă din gandurile cand cineva ciocane la usa ...ma duc sa deschid...in fata mea sta mama: -Draga mea ,trebuie sa vorbim! Ceilalti apar in spatele meu si incearca sa intervină ,dar ii dau la o parte este lupta mea nu a lor. -Haide !Merge in parc unde putem vorbim in liniste! Imi iau telefonul si plecam. -Draga mea,eu nu am renuntat niciodata la tine...din contra te-am protejat intodeauna.Am plecat in afara pentru a afla mai multe despre Aris aici poliția nu avea nimic de spus...chiar nu voiam sa pierd pe niciunul dintre copilii mei.*in clipele alea vad cum lacrimile ii curg,sunt convinsa ca ii pasa de noi* O iau in brate si apoi rostesc: -Stiu ca iti este greu si ne iubesti pe amândoi foarte mult ...dar ce ai facut nu este drept! -Stiu,dar aveam doar 27 de ani si doi copii pe care trebuia sa ii cresc singura. -Vârstă nu este o scuza,mama! -... O iau de mana si o duc la fosta noastra casa: -Mama,aici am copilărit si este greu sa trec pe langa aceata casa ,dar este casa mea. -Draga mea,am venit sa locuim impreuna...va vreau aproape. -Ce?Mama ,eu ma bucur ca te-am cunoscut,dar nimic mai mult nu vreau de la tine.Sper ca ai o viata frumoasa acolo unde esti acum si ca cel cu care locuieste iti aduce zâmbetul pe bune,dar eu nu voi pleca de aici si nici nu vreau sa locuieste cu mine imi este mult prea greu.Intelege-ma!!! -Inteleg!Ai grija de tine si de fratele tau ... Ii aprob din cap si apoi ma uit cum pleaca in îndepărtat.Ma întorc si plec spre casa ,unde închid usa si ma las in jos pe ea plângând ...David vine ma ia in brate si ma duce la mine in camera. -Hey,odihneste-te putin,te rog! Vrea sa plece il iau de mana si apoi ii bolborasesc sa stea cu mine.Ma ia in brate si ramane cu mine.Ziua se incheie aici.
*Sper ca va place capitolele,imi pare rău ca posteze din ce in ce mai rar ,dar a venit vacanta si sunt si eu mai liberă pentru a iesi cu prietenii si a-mi petrece timpul cu familia.Va multumesc pentru intelegere!*
