Ma numesc Abigail si am 17 ani .Locuiesc intr-un oras plin de mistere , pe care încetul cu încetul o sa le descopăr impreuna cu prietenele mele cele mai bune Mary , Bia , Gaby (Dragoiu) si Ana (Mama) , dar si cu cei mai buni prieteni Cezar , David...
Ziua asta incepe in suspans total.Ma trezesc si incep sa ma imbrac stand cu gândul doar la întâlnirea miserioasa de astazi. Ma schimb cam asa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Si apoi plec catre parc destul de grăbită fiindcă deja este cam tarziu.Ajung in parc si dau de doi ochi albastri ca mare,un par blond si o silueta cunoscuta...era David,nu ma asteptam sa il gasesc pe el aici: -Hey! -Hey!spun eu putin răgușită. -Stiu ca nu te asteptau sa ma găsesti pe mine aici ,dar am ceva sa iti spun. -Poti începe...te ascult! -Nu stiu cum sa iti spun asta.Sti si tu ca te plac,dar asta se va termina aici... La auzul acestor vorbe mi s-au înmuiate picioarele si am preferat sa plec...dar mana lui m-a apucat de încheietura si m-a tras spre el. -Nu vreau sa înțelegi gresit. Si atunci au aparut doi adulți ...o femeie foarte draguta si un barbat destul de chipes,iar in spatele lor stătea o papusă de fata. -Ea este familia mea si am adus-o aici ca sa vezi ca nu mint si ca nu vreau sa te dezamagesc...dar voi pleca din tara. In acel moment am izbucnit in plâns ,nu stiam ce sa spun sau sa fac.M-au luat cu toții in brate ,iar apoi fetita a venit mai aproape de mine. -Eu sunt Shara...si as vrea sa imi sora de acum in colo. -Esti o scumpetea!Dar de ce ai vrea asta? -Sti...nu vreau sa iti fac aceasta si mai rea sau sa te superi pe mine,dar Aris este fratele meu si el stie asta foarte bine. Am ramas scoată de noua veste,si am simtit cum gandul si sentimentul ca toata lumea ma minte se adevereste,dar am spus: -Am inteles!O sa vorbim...dar acum vreau sa revin la plecare.David o sa imi lipseti enorm ,dar iti promit ca am sa te sun si o sa vorbim de fiecare data cand unul dintre noi are nevoie. -Promit si eu ca am sa incerc sa țin legatura cat pot de mult cu tine. -Nu am sa te uit niciodata! -Nici eu... Ma îmbrătisează si ma simt mai bine,dar totusi ma simt ruptă pe jumatate.
Stiu ca nu am mai postat de mult ,dar am avut de lucru pe la scoala...sper ca nu ati uitat de aceasta carte si ca veti citi in continuare capitolele.Va multumesc si va pwp!!!❤❤❤
