Era dimineață, eram atat de fericit când am deschis și i-am văzut capul pe pieptul meu. Puteam sa stau asa o veșnicie, simtindu-i mirosul dulce.
-Jimin esti treaz?- soptesc eu
-Da.
El se ridica si isi pune blugi rupti.
-Unde te duci?
-La bucatarie, unde altundeva?
Am încercat sa ii evit privirea în timp ce mi-a răspuns, asa ca am întors capul și mi-am pus mana în pat stanjenit. Adevărul era...ca îmi este teama, ca ma va lăsa, ca va pleca. El expira zgomotos, și nervos se aseaza in genunchi langa pat și își pune o mana pe piciorul meu și cu cealaltă îmi prinde obrazul. Imi cauta ochii cu privirea și îmi zice:
-Uita-te la mine. Mai știi ce ți-am zis la început, în prima zi când ne-am întâlnit?
-Ce?
-Ți-am zis ca eu nu mai plec. Asa ca oricât de greu îți va fi cu mine, oricât de mult voi suferi, nu mai scapi de mine.
-...
Eu întorc capul, dar el ma trage mai aproape de fața sa.
-Iubitule, stai liniștit. Te rog, doar ai încredere în mine, în noi, ok?
-Nu imi mai spune asa și nu ma mai privi în felul asta Jimin...
-Asa cum?
-Asa ...dragut, sincer și inocent.
El se da pe spate si rade.
-JIMIN POTOLESTE-TE! SERIOS MOR DE INIMA OPRESTE-TI DRAGALASENIA SA SE MAI RĂSPÂNDEASCĂ ÎN CAMERA MEA!!!
El se întinde și ma saruta, eu ii raspund la sarut și ii ciufulesc parul cu mana.
Nu vreau sa se termine.
🌸
CITEȘTI
Criminal//Yoonmin
Fanfic"Why isn't there a word that's the opposite of loneliness? Could it be because people don't know they are lonely until they die." "Yes, look down on me like that. It's my hobby to prove you wrong" |only fools fall for you
