M-am ridicat de pe jos, eram terminat. Corpul meu refuza sa reacționeaze, nu voiam să mănânc nimic, deoarece stiam ca nici el nu mănânca.
Imi e dor sa il îmbrățișez, sa ii ating obrajii grasuti si sa stau cu capul pe el, imi e dor sa fie totul usor, doamne cer atât de mult...sa se termine acest chin.
Priveam pierdut pe tavanul plin de pânze de păianjen, cand deodată mi-a bazait telefonul. Intind mana si il scot din buzunar, uitandu-ma pe ecran, vad pe lângă apelurile si mesajele pierdute, o hartă deschisă.
O HARTĂ.
Mă ridic în fund si privesc ca si cand nu ar fi adevărat. Yoongi îmi setase telefonul sa il găsească.
Se gândise. Stiam ca special ma pusese sa plec. Stiam.Incep sa alerg simtind cum lacrimile îmi incetoseaza privirea.
Aveam o sansa?
🌸
CITEȘTI
Criminal//Yoonmin
Fanfiction"Why isn't there a word that's the opposite of loneliness? Could it be because people don't know they are lonely until they die." "Yes, look down on me like that. It's my hobby to prove you wrong" |only fools fall for you
