3:00
Ajunsesem.
Capul îmi zvacnea, mâinile imi tremurau si inima aproape îmi ieșea din piept.
Nu vreau sa gresesc. Nu trebuie să greșesc. De mine depinde totul...
Am alergat pe culoarele care nu se mai terminau, până am ajuns in fata usii. Mi-am luat avant si am urlat ridicând pistolul...insa nimeni nu era acolo. Eram singur.
"Nu se poate"
M-am uitat in fiecare camera, plecaseră. Yoongi chiar plecase, ma lăsase aici....adica eu il lăsasem...
Mă așez pe pământ în genunchi, imi prind fata in maini. Totul ma depășea, toată situația era mult prea mult pentru mine, simt ca nu e adevărat, totul pare o poveste.
-YOONGI UNDE ESTI? RASPUNDE-MI! NU AUZI? UNDE AI PLECAT? DE CE AI PLECAT? AI IDEE CAT DOARE?
Am închis ochii și am început să plâng, stiu ca trebuie sa ma adun, stiu ca nu e ok sa fac asta, dar ma simt plin de ura. Acum...
Cum il gasesc?
CITEȘTI
Criminal//Yoonmin
Fanfiction"Why isn't there a word that's the opposite of loneliness? Could it be because people don't know they are lonely until they die." "Yes, look down on me like that. It's my hobby to prove you wrong" |only fools fall for you
