Dormeam linisit, când telefonul a inceput sa bazaie. Am deschis ochii si pentru o secunda m-am uitat la tavanul încețoșat. Jimin dormea lângă mine, prins în visele sale...Ridic mobilul și răspund cu vocea groasa:
-Cine dracu îndrăznește sa ma trezeasca?
-Yoongi ...
Acea voce... m-am ridicat si am iesit din camera inchizand incet usa.
-De ce m-ai sunat?
-E simplu, stii ce vreau, stii cat de dor îmi este de tine...Il iubești pe acest băiat care doarme acum linisit în camera noastră? Sa știi ca îl pot face sa adoarmă pe veci dacă nu primesc ceea ce vreau...
-Nu mai suna. Data viitoare o sa regreți.
Am inchis telefonul si l-am azvârlit în perete unde s-a spart în mii de bucati. De ce ma urmarea trecutul?
-Iubitule?
-Jimin...ai auzit totul? Te-am trezit eu?
-Nu...stai liniștit, dar cu cine ai vorbit?
-Nu contează...
-S-a întâmplat ceva?
-Nu.
-Daca ai nevoie de..
-JIMIN TACI AM ZIS CA NU AM NEVOIE DE NIMIC ȘI CĂ NU AM PATIT NIMIC DE CE NAIBII INSIȘTI?
-PENTRU CA ȚIN LA TINE.
-ȚI UN RAHAT.
-ÎL ȚIN ȘI PE ALA DACĂ VREI TU. CHIAR CREZI CA EU NU TE PLAC? SA ÎȚI AMINTESC CINE A INTRAT ÎN CASA ASTA?
-TACI.
-NU TAC, TE ROG FRUMOS SA TE CALMEZI!
-JIMIN TACI ACUM!!!
-N...
Dar în secunda aia m-am dus la el și i-am pus mana la gura tarandu-l într-un colț al casei și ne-am ascuns sub masa. Un glonț a trecut pe lângă capul lui spărgând sticla cu vodka apoi...liniste.
-Shh- ma uit la el speriat. Ești ok?
El da afirmativ din cap și se relaxează în bratele mele. Eu il sarut pe frunte și ies de sub masa, eram sigur ca a vrut doar sa ne sperie.
-Yoongi, persoana care a făcut asta...era cea de la telefonul tău?
-Ce mai probabil...da.
El vine și își lipeste capul de umarul meu, asa ca incep sa ii mangai parul.
Stiam ca nu s-a terminat.
🌸
CITEȘTI
Criminal//Yoonmin
Fanfiction"Why isn't there a word that's the opposite of loneliness? Could it be because people don't know they are lonely until they die." "Yes, look down on me like that. It's my hobby to prove you wrong" |only fools fall for you
