Jocuri Mortale

Sânge, morți și țipete.

Întorși acasă cei patru se pun față în față.
- Ce mama naibii se întâmplă aici? întreabă Mara nervoasă având mâinile cruciș la piept. - Se pare că Suga este a doua personalitate a lui Yoongi, explică Namjoon. Și a ieșit la suprafață odată cu vederea ceasului cu lanț. E foarte posibil să fie o reacție adversă la hipnoză. Cele două se uită la Yoon- Suga care se uită prin cameră neinteresat de subiect.
- Și nu se poate controla?
- S-a putut controla. .. Acum nu știm sig--
- Se poate controla, doar că nu vrea să o facă, spune Suga tentat de făptura din fața lui.
- Și tu ești de partea noastră, nu? întreabă Mara suspicioasă.
- Ce aș avea de câștigat dacă aș fi de partea ei? întreabă el uitându-se urât la ea.
- Doar întrebam. . Nu trebuie să te uiți așa la mine.
- Atunci dacă am hotărât că sunt de partea voastră aș vrea să mă duc să discut cu Yerin, între patru ochi. Se ridică de la masă așteptând ca și ea sa facă la fel. Pleacă amândoi în cameră închizând ușa în urma lor. Suga se uită la clanță neştiind cum să înceapă, iar Yerin a început să se plimbe prin cameră așteptând să spună ce are de spus. Doar că nimeni nu spunea nimic. Se întoarce spre ea și se privesc, o intensitate creându-se în jurul lor. Yerin e speriată și nervoasă. Nervoasă pe Suga pentru palma de mai devreme. Speriată de faptul că a omorât un om fără nici un pic de suflet. Se pare că Suga nu are intenția de a-şi cere scuze, dar nici să îi mai dea o palmă, atâta timp cât nu va fi nevoie. Și totuși, să o vadă suferind îi face oarecum plăcere. Îi face plăcere să vadă pe oricine suferind. Întinde mâna și Yerin tresare crezând că iar o va plesni. Suga, cât poate el de încet, îi mângâie obrazul uitându-se cu blândețe la ea. Se apleacă în față încet căutând cu privirea reacția ei. Încă puțin. ..și încă puțin, până ce îi atinge ușor buzele cu ale lui. Se uită în ochii ei căutând alinare și speranță, dar nu vede decât teamă și suferință. Mai bine l-ar lăsa pe Yoongi să se ocupe de aici. Dar oare e bine dacă o lasă așa? Ar trebui măcar să-i spună totul. Sau mai bine lasă. Cine știe ce s-ar mai întâmpla și atunci.
- Fii fată cuminte și nu te amesteca în treburile mele. Asta dacă nu vrei ca cineva greșit să moară, îi explică cât de frumos poate. Yerin se uită la el fără nici o expresie. Ce vrea să însemne asta?
- Doar nu ai de gând să faci ceva necugetat, nu? Ce se întâmplă dacă află poliția ce ai făcut? Cu tine vorbesc! Nu-mi mai ocoli privirea!
- Nu va afla nimeni. Yuri nu e atât de proastă încât să se autodenunțe singură, râde el ușor. Stai liniștită și nu-ți face griji de ce se va întâmpla. Doar ai grijă de tine și de cei apropiați. Mă duc să dorm acum, te las cu Yoongi. Și ducându-se la pat se lungește în el și închide ochii, iar în următoarele secunde începe să se întindă căscând. Se ridică și o privește lung.
- Yerin! Pe unde ai umblat? Știi câte griji mi-am făcut? Se alarmează Yoongi ducându-se fulger către ea. O cercetează în lung și în lat sperând să nu se fi rănit. Yerin îl privește ciudat câteva secunde și apoi i se aprinde beculețul. Uită că a fost Suga? Deci uită și ce a făcut. Fără a mai sta pe gânduri îi sare în brațe, la propriu începând să plângă stins. Yoongi îi răspunde strângând-o cu putere la pieptul său, dar nu încât să nu mai aibă aer. Nu îi înțelege reacția bruscă, dar se simte foarte bine acum. Îi inhalează parfumul ce îi invadează nările și plămânii. Acel parfum care îl face să înnebunească, de dor, de iubire, de regrete. Vrea ca totul să se sfârșească odată și să se mute amândoi. A luat-o pe sus, în stil mireasă și s-au pus amândoi pe pat. A tras-o spre el îmbrățișând-o pe la spate și, oftând închide încet ochii întorcăndu-se unde erau înainte.
- Vreau să fie mort! țipă Yuri încă fiind nervoasă că planul nu i-a mers. Deci până la urmă ea e. Ea e Yerin. O vrea și pe ea moartă. Abia așteaptă să vadă ce va face Hwan în legătură cu asta. Tot îl dorește, să fie doar al ei. Nu se va abate până ce nu-l va avea. Dacă își vrea prietenii în viața, va trebui să joace după ea.
- Domnișoară Kim? Sunteți chemată în biroul tatălui dumneavoastră, spune un bărbat înalt cu ochelari. Yuri expiră evident enervată de proasta sincronizare. Se dă jos de la birou pornind spre al tatălui ei. Ia liftul și urcă până la etajul cinci al companiei. Ușile se deschid și merge până la ultima ușă pe dreapta. Nici nu se obosește să ciocăne și intră direct.
- Ce vrei? Am treabă! spune ea răspicat. Tatăl ei se uită pe deasupra ochelarilor vizionând ceva pe laptopul său. Întoarce ecranul către ea și spune:
- Așa te-am crescut? Mă așteptam la ceva mai mult respect din partea ta. De azi înainte te vei muta la alt liceu și voi avea grijă să nu mai faci asemenea prostii. Te-am crescut, am avut grijă de tine și așa ne răsplătești? Știi cât de greu ne-a fost să-ți acoperim urmele? În curând vei face optsprezece ani. De atunci înainte ești pe cont propriu. Dar până atunci vei face ce spun eu. Te duci acasă și stai în camera ta. Ești pedepsită! o mustră tatăl acesteia. Yuri își mușcă buza pe interior nesuportând să i se dea ordine. Și de ce să se mute? Și-a făcut prieteni, mai mulți sau mai putini. Înainte să reproșeze ceva, tipul de mai devreme o conduce înapoi spre lift. Încă nu-i vine să creadă că a putut face asta. Că a luat viața celui mai credincios am al lui. Știa că începuse să se comporte ciudat, dar nu s-a gândit nici o clipă că..... Poate ar trebui trimisă la școala de corecție. Dar măcar să termine anul școlar pentru a nu atrage suspiciuni.
Yuri stă pe bancheta din spate foarte supărată. Își scoate telefonul din buzunar și își caută prietenele dându-le mesaj. Dacă vor război, război va fi.
Către: X, Y
Să fiți în fața casei mele la ora 00:00, altfel o încurcați.
Se pare că va trebui să se descurce singură. Dacă și-au căutat-o cu mâna lor... Trebuie să facă rost de ustensilele necesare. Yerin va avea o mare surpriză.
Yerin e foarte bulversată de aflarea adevărului despre Yoongi. Îl aude sforăind și-şi dă ochii peste cap. Se ridică din pat și se duce la baie apoi își ia pijamalele și merge să-şi facă ceva de mâncare.
Ce rahat se aude? Parcă ar fi fost un minicutremur când a trecut pe lângă camera Marei. Nu vrea să știe, așa că își continuă drumul. Clătitele sunt pe jumătate mâncate. Nehaliții ăia doi nu-şi pot face singuri de haleală. Dar nu mai are pofta de clătite ci de niște cereale cu lapte. Se uită la ceas observând că e puțin trecut de ora nouă. Acum înțelege de ce Yoongi poate să doarmă atât de profund. Oricum el poate dormi oricând și oriunde. Se așează pe canapea cu bolul în brațe și dă drumul la televizor. Schimbă canalele până dă de o dramă interesantă. Afară a început să plouă și să tune, ceea ce o face să se ghemuiască și mai mult.
Văzând că ploaia nu se potolește se duce să-şi ia o pătură cu care să se învelească. Caută jos în șifonier până găsește păturica ei pufoasă. Când se întoarce trage un țipăt scurt și-şi acoperă gura cu o mână.
- Ce m-ai speriat! Ai crede că la cât de mare ești faci vreun zgomot! Yoongi se uită la ea și nu se poate abține să nu râdă.
- Căpșuneaua mea! exclamă luând-o în brațe, făcând referire la pijamaua acesteia. Yerin roșește adâncindu-şi capul în pieptul lui.
- De ce te-ai trezit?
- Îmi era foame și acum vreau să mă uit la o dramă, așa că dă-te din calea mea. Dar nu îl i depărtează bine căci tună și ea tresare fiind speriată.
- Se pare că cineva nu poate sta singură pe timp de ploaie, spune el începând să o sărute scurt pe gât făcându-i pielea de găină. Urcă spre buzele ei unde doar le mușcă ațâțător. Tânjește după mai mult, dar parcă ar vrea să termine drama aia. Așa că îl lasă singur în mijlocul camerei și se aruncă pe canapea din nou. Yoongi rămâne prost pentru câteva secunde și își plănuiește răzbunarea.
O lasă în pace și se duce să facă un duș. Nu încuie ușa și dă drumul apei să curgă.
- Te-ai băgat în duș?! strigă Yerin către el. Nu primește niciun răspuns. Yoongi! mai strigă încă o dată. Tot nimic. Se ridică leneșă de pe canapea și se duce în fața ușii de la baie. Ciocăne de trei ori, dar nu primește nimic în schimb. Îi apare un zâmbet pervers pe față și în următorul moment ușa este larg deschisă.
- Ha! o prinde Yoongi în brațe și începe să râdă. Nu-mi vine să cred că ai căzut în capcană.
- Yah! Nu-i corect!
- Voiai să mă vezi în toată splendoarea? întreabă el cu o sprânceană ridicată. Yerin se înroșește instant și își adâncește fața în pieptul lui dându-i câțiva pumni.
- Idiotule! Ești un idiot! Lasă-mă în pace! ripostează ea și pleacă supărată înapoi. Se pune pe canapea. Clar în seara asta Yoongi va dormi singur. Vine încet și se așează lângă ea sorbind-o din priviri. Îi place atât de mult când e supărată. Îi stă foarte bine atunci când îl face idiot, îl face să simtă că e iubit, pentru că nu o spune din răutate ci din iubire. Se gudură pe lângă ea băgându-se în sufletul ei, acolo unde se simte cel mai bine.
- Ți-ai meritat-o, spune el găsindu-i buzele sărutându-le scurt. Se uită la el și recunoaște că așa e. Îi prinde capul cu mâinile ei micuțe și-l sărută la fel de scurt. Acum vrea mai mult. Vrea să o simtă lângă el pentru totdeauna. O ia în brațe și o înconjoară cu brațele lui învelindu-se cu pufoasa pătură. Deși n-are nici cel mai mic interes pentru drama de la televizor, faptul că o are aproape e îndeajuns pentru el. În mai puțin de zece minute adoarme la loc.
Miercuri
Yuri își aștepta pupezele în fața casei cu totul pregătit. Tic-tac! Timpul se scurge rapid și trebuie să acționeze eficient. Cele două ajung într-un final.
- De ce ne-am trezit la ora asta? spune una dintre ele frecându-se la ochi.
- Pentru că am un plan, spune Yuri hotărâtă.
- De fiecare dată când ai avut un plan totul s-a terminat prost, reproșează cealaltă. Yuri îi aruncă o privire și îi fute o palmă peste ceafă.
- Nu mai comentați și hai să mergem!
- Nu luăm mașina?
- Nu. Tata mi le-a confiscat că a aflat de Cheng.
- Dar ce a pățit Cheng? Era un tip de treabă, îi spune una din ele.
- Să spunem că nu a fost conform planului. Acum ne îndreptăm spre casa lui Yerin.
- Cine e Yerin? o întreabă cealaltă.
- E Ana. Anastasia. Prea iubita colegă de clasă, spune cu dinții încleștați. Cele două sunt uimite, pe lângă faptul că sunt proaste. Asta e partea a doua. Cele trei pornesc spre casa lui Yerin.
După o oră de mers una dintre ele o întreabă pe Yuri.
- Ești sigură că nu ne-am rătăcit?
Yuri se oprește în loc și analizează împrejurările. Privirea ei se mută când pe una când pe alta. Se uită în stânga și în dreapta. Dacă s-a rătăcit e moartă. Și sigur le va omorî și pe ele. Stai! Strada asta i se pare cunoscută. Cel puțin așa crede. Merge ce merge și privește cu atenție fiecare bloc în parte. Parcă își amintește ceva din ce i-a povestit Cheng. Un bloc înalt, cu vreo zece etaje, frumos amenajat. Dar toate blocurile de pe strada asta sunt așa! Ar trebui să le ia pe fiecare în parte? Sunt șase blocuri, a câte zece etaje fiecare cu câte vreo o sută de apartamente....
Nici dacă s-ar împărți nu ar termina de verificat fiecare bloc. Ce să fa-- Aia nu e mașina lui Yoongi? Îi apare un zâmbet malefic și cele trei se îndreaptă spre acel bloc. Parcă era la etajul cinci undeva pe dreapta.
- Dă-mi agrafa! spune Yuri încet către una dintre ele. În noaptea asta se va lăsa cu sânge, morți și țipete. Îi întinde agrafa și încearcă să descuie ușa.
- Ce e cu zgomotul ăsta? întreabă Yoongi deranjat de ce se aude. Vine dinspre ușă un zdrăngănit. Ridicându-se ușor de pe canapea cât să n-o trezească pe Yerin se duce către ușă căutând cheile.
" Fii o fată cuminte și vom crea Raiul pe pământ! "
*********************************
Helle mlm! Ce mai faceti? Omg! Am reușit sa termin acest capitol care era in ciorne de cateva zile. Deci...ce parere aveti? Ma gandeam sa nu mai bag scene 18+. Voi ce spuneți? LY!