Jocuri Mortale

Am plătit pe cineva

A fost un weekend liniştit în care Yoongi a rămas singur cu fetele, iar Namjoon a plecat la ai săi în vizită. Ajuns acolo, ai lui l-au îmbrăţişat şi l-au pupat, de s-a făcut mai palid ca Yoongi. Au luat masa împreună discutând ce mai e nou şi deschizând subiectul legat şi de iubită. Mama lui tot speră că îşi va găsi şi el pe cineva... întreagă.. cu care să-i facă nepoţi, pentru că îşi doreşte foarte mult urmaşi. Părinţii lui sunt oameni simpli, care muncesc cinstit şi au propria lor afacere care prosperă pe zi ce trece. Ei cred că Namjoon e la vârsta la care este numai bun de măritat. Evident, lui nu-i arde de aşa ceva. Îl are pe Yoongi şi are trupa cu care vrea să evolueze la alt nivel. Iar în momentul ăsta vrea să-l ajute pe fratele lui de suflet. Ah! Şi-a amintit!

- Mama? Baru nu vine în acest weekend? întreabă el verificând dacă a luat bucata de hârtie pe care Leyla i-o dăduse.

- Ba trebuie să apară. să ştii.

Ding Dong

- Mă duc eu! se ridică Namjoon de pe scaun îndreptându-se către uşă. O deschide şi îl vede pe Baru care îi zâmbeşte imediat cum l-a văzut. L-a îmbrăţişat cald pe fostul său stăpân şi a intrat în casă unde i-a salutat respectuos pe foştii săi şefi. Au terminat masa şi s-au aşezat în camera de zi unde mai schimbă vorbe şi amintiri.

Cât să nu uite, Namjoon i-a şoptit lui Baru că trebuie neapărat să vorbească cu el. La un moment dat, Baru le spune că are ceva important de vorbit cu Namjoon şi aceştia părăsesc camera. Ducându-se într-o altă încăpere, Namjoon scoate hârtia şi i-o înmânează.

- Asta e de la Leyla. A spus să o deschizi când ajungi acasă. Când aude de la cine este o sclipire îi apare în ochi lui Baru. Bagă hârtia în buzunar şi aprobă ieşind din cameră grăbit.

- Oh! Deja pleci? întreabă mama lui.

- Mă scuzaţi! Dar trebuie să ajung undeva rapid! spune acesta luându-şi haina pe el aproape zburând pe uşă. Toată lumea rămâne uimită de plecarea neaşteptată a lui Baru. De obicei stătea până duminică la ei. Ce s-o fi întâmplat? În schimb Namjoon este foarte curios în legătură cu ce scria pe acea hârtiuţă. Oare avea să-i scoată din starea asta?

W. îl urmărea pe Hwan de ceva timp, acesta ducându-se către o casă micuţă şi drăguţă. Se ascunsese într-un pom undeva mai departe de unde să-l poată urmări cu binoclul.

Hwan, ştiind că e cel vinovat pentru tot, avusese conştiinţa cu el şi merse la cea care îi va da sfatul decisiv. Intrând în casă, se descalţă şi porneşte spre biroul ei. De nicăieri R. apare răsucindu-i mâna la spate lipindu-l de perete.

- Cine eşti şi ce cauţi aici? întreabă strângându-l mai tare. Hwan scânceşte, şi înainte să poată spune ceva, intervine Leyla.

- Lasă-l Ryan. E băiat bun. Acesta îi dă drumul şi Hwan îşi freacă încheietura mâinii. O urmează pe femeie până în biroul ei şi îl pofteşte să stea jos.

- Ce gânduri te aduc la mine, băiete? întreabă ea împreunându-şi mâinile pe birou şi privindu-l fix.

- V-va ieşi nevinovat, nu? Yoongi... Se uită în ochii femeii cerşind speranţă şi cerând iertare. Femeia oftează, ştie că e destul de greu să dovedească asta. Toate semnele îl indică pe el. 

- Nu ştiu. Toate direcţiile îl indică pe el. Cum ai vrea să iasă nevinovat? Nici nu ştiu cum să îi spun că orice am face.. va fi în zadar.

- Dar el este nevinovat! ţipă Hwan revoltat dând cu pumnul în masă privind în jos. Începe să tremure şi să plângă de la nervi. De la tot ce a ţinut în el până acum. Îşi iubeşte fratele şi ar da orice să-l poată salva sau să-i ia locul. Când aflase era prea târziu şi nici el nu avea cum dovedi. Se simţea inutil şi asta doar din cauza egoismului unei persoane: Yuri.