Little black lies [Zayn Malik]

Capitolul 12

Imi simt tot corpul amortit. Ma simt oribil, de parca nu as mai fi vrut sa ma trezesc niciodata. Capul ma doare ingrozitor, iar mana ma injunghie simtind-o pana in calcaie. Deschid ochii si observ ca afara deja e noapte. Singura sursa de lumina din camera este o veioza din colt care ma ajuta sa vad, in ceata insa, silueta unei persoane care se afla pe marginea patului meu analizandu-ma atent. Imediat imi si amintesc de toata scena care s-a intamplat mai devreme. Clipesc de cateva ori si imi misc usor degetele de la mana dreapta vrand sa aflu daca pot sa mi-o controlez. Spre fericirea mea pot sa fac asta.

-S-a trezit, aud vocea masculina a barbatului de langa mine.

Nu il cunosc si nu imi suna cunoscut deloc. Vocea lui pare asa de dulce, complet diferita de a lui Zayn. Incerc sa ma sprijin in brate, dar nu reusesc din cauza durerii. Imi duc mana mai aproape de mine si vad ca imi este bandajata, zarindu-se printre materialul alb pete de sange. Atat de rau m-am ranit? Incerc sa descopar identitatea baiatului, dar fara sens. Nu reusesc sa vad decat umbre.

-Cine esti? Il intreb nerabdatoare sa aflu raspunsul, dar si speriata in acelasi timp pentru ca nici macar nu stiu unde ma aflu.

-Eu sunt Niall, un prieten de-a lui Zayn, imi spune acoperindu-ma mai bine cu patura. Stai linistita, esti in siguranta.

Il vad ca se apropie de noptiera luand un pahar cu apa si o pastila micuta, mai apoi venind in fata mea intinzandu-mi-le.

-Inghite asta, nu o sa te mai doara asa de tare mana.

Aprob si ii iau pastila cu mana cealalta, el ajutandu-ma sa duc paharul la gura.

-Unde sunt? Il intreb incercand sa-mi amintesc de unde cunosc camera in care ma aflu.

Niall nu apuca sa raspunda, caci brunetul intra in camera cu un platou plin cu mancare. E imbracat intr-o pereche de blugi negri si un tricou gri care ii pune in valoare fizicul.

-Deja ai uitat camera asta? Ma intreaba razand in coltul gurii.

Pufnesc la vederea lui si incerc sa-mi pastrez sarcasmul pe care il aveam odata.

-Era evident ca si tu trebuie sa fii prin preajma si iti multumesc nespus de mult ca mi-ai amintit de mica scena din trecut, zic imitand un mic zambet.

Se apropie si lasa tava pe pat facandu-i semn lui Niall sa se retraga, apoi vine si ma ajuta sa ma ridic pentru a sta in fund.

-Ia astea si mananca, imi zice serios.

-Cred ca glumesti daca ai impresia ca eu o sa mananc toate alea.

-Nu, cred ca tu glumesti cand spui ca nu o sa faci asta.

Ofez zgomotos si il las sa-mi puna platoul in poala, lunad cate putin din fiecare. El doar sta si ma priveste, analizandu-mi orice miscare. Pare obosit, nemancat, stresat. Distrus, intr-un cuvant. Nu am idee ce i-ar fi provocat asta, dar cu siguranta nu sunt eu. Probabil sunt doar o chestie enervanta in plus pentru el. Linistea deja e deranjanta si ma grabesc sa o sparg tot eu.

-De ce ai facut asta?

Isi ridica incet capul si ma priveste pentru o secunda cu ochii mari. Inteleg ca nu si-a dat seama din prima la ce ma refer, dar mai apoi buzele lui incep sa se miste la fel de incet.

-Pur si simplu, spune vag.

-Vreau un raspuns complet, Zayn.

Impiedica contactul vizual pe care il aveam mai devreme si priveste pierdut in gol. Pare ca se gandeste la anumite lucruri, dar nu vrea sa mi le impartaseasca.

-Nu ti-l pot da, imi rosteste din nou.

-De ce nu? Intreb luand o gura din sucul de portocale.

Observ cum pumnul sau strange cearceaful si se ridica brusc trecandu-si mana prin par.

-Merg sa-ti mai aduc un calmant, sopteste.

Nu il inteleg. Era calm mai devreme, chiar daca arata rau. Consider ca i-am pus o intrebare nu atat de deplasata precum a interpretat-o el, dar nu a vrut sa-mi raspunda. Ma evita sau cel putin asa vrea sa para ca face asta. Crede ca rezolva multe bagand calmante in mine care ma adorm in timp. Probabil nu vrea sa-mi mai auda gura vorbind. Atunci de ce m-a adus aici?

Dupa ce termin de macat, pun tava pe noptiera si imi misc picioarele pentru a merge la baie, vazand ca el nu mai apare. Micile intepaturi din calcaie ma dor, dar nu e chiar atat de rau ca sa nu pot merge. Ies pe aceeasi usa pe unde au iesit si ei dand de un hol mare. Am mai fost aici o singura data in acea seara, dar nu-mi amintesc unde ar putea fi baia. Nu i-am colindat asa de mult casa atunci, deci trebuie sa o gasesc singura.

Inaintez pe hol, dar nu o gasesc asa ca ma decid sa cobor scarile. Cel mai probabil e jos. Fac cativa pasi pe acestea si aud vocile lor de dupa colt. Ma opresc lipindu-ma de perete si ascultand ceea ce vorbesc in liniste.

-Ai grija sa nu iasa din casa si sa nu-i lipseasca nimic, eu trebuie sa plec.

-Ma ocup eu, ii raspunde Niall.

Se aud niste chei si usa deschizandu-se, dar baiatul misterios il mai opreste odata din drum.

-Zayn, s-a intamplat ceva?

-Am nevoie doar de niste aer, rosteste el.

Nu imi raspunde la intrebari, iar daca o face, o face foarte vag. Dupa iese din camera spunandu-mi ca imi aduce un calmant si apoi ma lasa singura cu Niall zicandu-i acestuia ca are nevoie de aer. Am gresit cu ceva?

Gandurile ma cuprind si nici nu-mi dau seama cand piciorul imi aluneca pe una dintre scari, reusind totusi sa ma tin de bara ca sa nu cad, dar facand un zogmot usor de auzit.

-Esti bine? Ma intreaba Niall aparand in dreptul meu.

Abia acum reusesc sa-i vad in totalitate trasaturile lui. Este putin mai inalt decat mine, cu parul blond si radacinile crescute brunete, corpul lucrat, iar ochii albastri precum cerul senin din timpul zilelor de vara sunt atat de calzi si atat de blanzi, facandu-te sa-ti pui increderea in el inca de la prima vedere.

-D-da, sunt bine. Multumesc! Ii spun inca afundandu-ma in ochii lui.

-Nu trebuia sa te ridici, esti slabita. Haide sus, imi spune cuprinzandu-mi talia pentru a ma ajuta.

-Stai, am nevoie la baie. Doar ca nu prea stiu unde e, bagui.

***

-Mai ai nevoie de ceva? Ma intreaba punandu-mi patura moale pe mine.

Nu am observat pana acum ca port aceeasi camasa pe care Zayn mi-o oferise in acea seara cand ne-am intalnit prima oara. Mirosul lui barbatesc este imprastiat prin toata casa, acum pana si pe corpul meu…

-De ce a plecat?

Nu pot sa ma abtin fara sa nu-l intreb. Dintr-o data interesul meu fata de el s-a accentuat si vreau sa aud o parere si din perspectiva lui Niall despre asta.

-Banuiesc ca ai auzit odata ce ma intrebi asta, imi spune oftand. Zayn e un baiat complicat, dar e bun. Il cunosc de o viata si stiu asta. Daca o sa te raneasca vreodata in vreun fel, sa stii ca nu a vrut asta.

-Ce vrei sa spui? Il intreb surprinsa de ceea ce mi-a zis.

-Nimic. Doar ca vreau sa-ti amintesti asta daca se va intampla, bine?

Dau din cap in semn aprobator si imi asez capul pe una dintre pernele moi. Acum par o fata cuminte si neajutorata si nu am idee de ce ma simt asa. Tot ce vreau e sa dorm si sa uit de ceea ce s-a intamplat azi, cel putin pentru o singura noapte.