Little black lies [Zayn Malik]

Capitolul 14

Odata cu plecarea lui Niall parca mi s-au spulberat ultimele sanse sa aflu ce mi se ascunde. Nu am idee de ce, dar stiam ca el era singurul care ar putea sa ma ajute. Il inteleg in mare parte, vrea sa-si sustina prietenul in ce face si el e mult mai important ca mine. Poate asta as fi facut si eu in locul lui.

-E dragut, sopteste Jane rosie in obraji.

Incep sa rad atunci cand glasul ei ajunge la urechile mele si o privesc cu subinteles.

-Sa inteleg ca iti cam place Niall?

Imediat isi da seama ce rostit mai devreme si incearca sa dreaga gafa.

-Silver, imi spune pe nume cu acea tonalitate de nevinovata. Nu am zis asta!

-Oh, Jane. Te cunosc. Nu trebuie sa te ascunzi tocmai de mine, continui sa rad.

Isi lasa capul in jos si apoi ma acompaniaza luand inca o gura din sucul de mere care se afla in pahar.

-Bine, recunosc. Spune tematoare.

-Dumnezeule ce dulce arati! Ii zic ciupind-o de obraji la fel ca o bunicuta care abia si-a revazut nepotica.

-Inceteaza, ma convinge facand renumita ei fata de catelus. Apropo, ar trebui sa-ti mai spun ceva.

-Sunt numai ochi si urechi, o anunt.

Imi povesteste cum s-a certat cu Caden acum doua zile pentru ca nu a reusit sa ajunga seara la club deoarece nu s-a simtit bine. Eu sunt vinovata pentru starea ei, sunt sigura. Acum si-a pierdut singurul loc de munca. Caden e o persoana buna, dar daca il gasesti intr-o stare prosta devine cea mai rea. Pentru mine una, e o veste excelenta deoarece in niciun fel nu am reusit sa o conving pe Jane sa demisioneze. Nu suportam gandul ca ea lucreaza acolo si poate fi in pericol la orice miscare.

-E mult mai bine asa, ii spun.

-Nu e deloc bine, Silver. Acum nu mai am de lucru si nu te pot lasa sa ma intretii si pe mine.

-Nu esti o pacoste pe capul meu. Nu te ingrijora in privinta asta. Dar, daca tot tii neaparat, voi vorbi cu Alex, seful meu, si ii voi spune sa lucrezi tu in locul meu. Imi voi gasi eu alt job indata, ii zambesc.

A vrut sa protesteze, dar nu am mai lasat-o. O vreau in siguranta. Este singura persoana care mai mi-a ramas si nu am de gand sa o pierd.

***

Au trecut deja o gramada de zile de cand nu am mai mers la liceu, iar acum trebuie sa ma gandesc la o scuza buna. Diriginta mea o sa faca o criza la propriu. Intotdeauna am fost copilul problema si asa o sa raman.

Holurile sunt pline cu studenti, fiecare interesat de ceva anume. Le simt privirile atintite pe corpul meu si parca vor sa spuna ceva sau cel putin asa cred eu. Am impresia ca toti stiu de lucrul oribil pe care l-am facut, chiar daca Niall m-a asigurat ca atat el, cat si Zayn nu au spus nimanui nimic. Apreciez asta, desi mi se pare de-a dreptul ciudat ca tin atat de mult la imaginea mea.

Inca am foarte multe semne de intrebare si mintea mea se chinuie sa gaseasca macar niste mici indicii. M-am gandit mult aseara pana sa adorm la asta si mai am decat o optiune la acest moment. Sper doar ca acesta sa nu fie de asemenea o pista blocata.

Atata timp cat sunt cuprinsa de obisuitele calcule mintale despre „raufacatori”, picioarele mele deja au ajuns in laboratorul impecabil al doamnei Jones. Cu putin noroc aceasta nu a ajuns si nu mai sunt obligata sa-i ascult exemplele de buna purtare din minunata mea clasa, cu atat mai putin numele lui Perrie, deoarece sunt singura care intarzie mereu. Ultima data cand am vazut-o a fost la petrecerea aia nenorocita cand m-a amenintat ca-i va spune lui Zayn tot ce stie despre mine. Curajoasa fata, dar oricum nu m-ar interesa de ce ar putea face ea. Mi se pare doar o pisicuta care cauta cu disperare un motan pe care nu o sa-l aiba mai mult de o singura noapte. Poate il dau pe Chris cadou cu o fundita. De parca ai fi atat de generoasa , imi spune constiinta. Incep sa chicotesc la gandul asta.