Saruta-ma, baiete!

10. Ceea ce n-a avut loc niciodata poate avea loc maine

Era deja amiaza, deci am pierdut ziua de scoala. Nu eram ametita, nu ma durea nimic, decat sufletul. Imagini din ziua precedenta au inceput sa imi bantuie mintea. Imi aminteam totul, cum reusise Allie sa ma joace pe degete si sa il faca pe Dan sa ma prinda in cel mai nepotrivit moment. Am luat telefonul si am format numarul lui, dar la al doilea ton mi-a inchis. Lacrimi au inceput sa imi inunde ochii, dar inca aveam o mica speranta ca o sa il vad maine la scoala si o sa ii explic totul. M-am pus inapoi in pat si am inceput sa plang, sa imi descarc sufletul de toate supararile si dezamagirile. Dupa un timp, poate minute, poate ore, deja nu mai simteam trecerea timpului, ma trezesc cu Britt la usa.

-Kim, cum te mai simti?

-Cum as putea sa ma simt? Am fost calcata in picioare, am pierdut tot ce aveam mai de pret. Si tu? Ai fost si tu implicata in tot!

-Crede-ma, nu am stiut ca va face asa! O cunosc de mult timp si nu o credeam in stare sa faca lucruri dintr-astea, se pare ca ne-a mintit pe toti. Chiar imi pare rau pentru tot.

-Te cred. Tu esti singura care inca imi mai e alaturi. Cu colegul meu de banca m-am certat si nu vad ca ar mai fi vreo sansa de impacare, dar cu Dan daca nu rezolv maine lucrurile nu stiu ce o sa fac. Numai tu mi-ai mai ramas. Andrew avea dreptate ca nu poti avea incredere in nimeni.

M-a luat in brate, iar eu am inceput din nou sa plang. Asa am petrecut toata ziua, pana cand s-a facut seara si ea a trebuit sa plece. Eu m-am pus sa dorm, fiind foarte speriata pentru ziua urmatoare.

***

A doua zi m-am trezit cu foarte mare greutate. Cand m-am dus la baie am ramas socata, parul imi era neingrijit, ochii imi erau umflati, se vedea ca plansesem mult. Am facut destul de multe eforturi ca sa arat cat de cat normal si din fericire nici nu am intarziat la scoala. Cand am ajuns acolo, l-am vazut pe Dan care s-a uitat la mine cateva secunde, apoi s-a comportat ca si cum nici nu eram in clasa. M-am asezat in banca langa Andrew, fara sa ii adresez nici macar un cuvant. Nici el nu numai ca nu a vorbit cu mine, ci s-a comportat la fel. Cum s-a intamplat asa ceva? cum s-au putut schimba atat de multe lucruri in asa putin timp? Ma simteam din ce in ce mai rau, imi venea din nou sa plang, dar voiam sa par puternica. Nici la ora nu puteam sa ma concentrez, simteam cum lumea mea se prabuseste. Dupa prima ora l-am vazut pe Dan ca iese din clasa, asa ca am mers dupa el, cu intentia de a rezolva lucrurile.

-Putem vorbi putin?

-Nu avem ce sa vorbim, Kim, a zis el plictisit.

-Vreau sa iti explic, nu s-a intamplat nimic, am fost pacalita, nu stiu cum sa iti explic. A fost Allie.

-Da, ea mi-a aratat ca am facut cea mai mare greseala ca m-am despartit de ea ca sa fiu cu tine. Bine macar ca mi-a dat ocazia sa imi indrept prostia. Deci, nu mai avem ce discuta.

-Mi s-a inscenat totul! Te rog, asculta-ma! zic eu, dar in zadar, fiindca el deja incepuse sa se indeparteze.

M-am dus la calorifer si am inceput sa suspin. Nici nu mai aveam lacrimi. De ce ma paraseste toata lumea? Cu ce am gresit ca sa patesc asta? Aveam nevoie de cineva care sa imi fie alaturi, si o singura persoana mi-a mai ramas, asa ca am luat imediat telefonul.

-Britt? zic eu cu vocea sfasiata.

-O, Doamne, Kim, ce ai patit? zice ea vizibil ingrijorata.

-Nu mai suport! Am ramas singuram Dan nu vrea sa vorbeasca cu mine, am pierdut singura persoana pe care am iubit-o vreodata! Spune-mi tu ce am facut sa merit asta? 

-Hei, nu ii da satisfactie, incearca sa fii puternica.

-Nu pot deocamdata, ma duc acasa, aici la scoala clar nu mai pot sta. Poti sa vii la mine diseara?

-Sigur, incearca sa te linistesti. Astazi te mai consolez, fiindca e prea recent, dar de maine trebuie sa il infrunti cu capul sus. M-ai inteles?

-Sigur, sefa. Multumesc mult de tot ca ma ajuti. 

M-am dus in clasa, mi-am luat geanta si m-am indreptat catre casa. Mergeam, uitandu-ma in gol, fara sa fiu atenta la nimic. Deodata, fara sa imi dau seama, picioarele mi-o iau in alta directie si se indreapta catre cel mai apropiat bar. M-am asezat la o masa si am comandat un pahar de wisky pe care l-am dat pe gat imediat. Am ramas acolo, pana am consumat vreo 5-6 pahare, pana cand nu mai stiam de mine nimic. Stiam ca eram trista, dar nu imi aminteam de ce.

Ultima data cand uitasem de mine a fost cu doar doua zile in urma, si din cauza asta pierdusem tot ce avusesem mai drag. Acum nu imi mai pasa, nu aveam ce sa mai patesc mai rau. M-am uitat pe geam si am vazut intuneric. Ultima picatura de luciditate imi spunea ca sa facut tarziu. Am incercat sa ma ridic, dar am cazut imediat. Am inceput sa rad ca o nebuna, amintindu-mi ca la fel ma simtisem atunci la club, inainte sa vina tipul ala la mine. Si ca imaginea sa fie completa, un baiat s-a apropiat de mine, ceea ce m-a facut sa rad si mai tare. Cand a ajuns langa mine, a inceput sa mi se para cunoscut.

-Kim? Ce ai patit? Ce faci aici singura?

-Scuze, imi pari foarte cunoscut, dar vad prea in ceata ca sa imi dau seama cine esti, spun eu inecandu-ma in ras, atunci cand mi-am dat seama cat de amuzant suna.

-Sunt Matt. Of, haide, te duc acasa. Imi povestesti tu alta data ce s-a intamplat, daca vrei.

M-a luat de mana si m-a ajutat sa ma tin pe picioare pana am urcat intr-un taxi. Pe drum nu a zis nimic. Eu am stat cu capul pe umarul lui, in mare parte din cauza ca eram foarte ametita. Cand in sfarsit am ajuns am vazut-o pe Britt in fata blocului, cred ca ma sunase de o mie de ori. Cand m-a vazut a venit imediat la mine si m-a ajutat sa ajung in apartament. Matt nu a mai stat cu noi, vazand ca e totul sub control. Cum m-am asezat pe pat am inceput sa rad.

-Kim! Ce e cu tine? Uite in ce stare esti, cum ai putea sa razi?

-E asa amuzant cum s-a schimbat viata mea intr-un timp atat de scurt. Adica uita-te si tu, acum cateva luni nu ma gandeam ca o sa ma imbat din cauza unui baiat, mai ales nu credeam ca o sa ma indragostesc, ca o sa fiu atat de credula ca o sa fiu jucata in picioare, ca Dan o sa ma paraseasca atat de repede, ca nu o sa vrea sa ma asculte, ca o sa ma cert cu Andrew... si uite acum, acum o saptamana credeam ca Dan o sa ma ajute la nevoie, nu Matt pe care de-abia il cunosc.

-Te rog eu, nu mai fii suparata. Stii ce ai putea sa faci? Sa ii arati ca ai trecut peste si ca nu iti mai pasa, cu siguranta lui ii place sa te vada ca suferi si nu meriti asta. De ce nu incerci sa fii impreuna cu Matt? Inca tine la tine, crede-ma.

-Nu stiu, e prea repede si nu simt aproape nimic pentru el. Si daca as fi impreuna cu el, i-as da dreptate lui Dan, chiar el a zis ca schimb baietii prea des si nu ma dedic unei relatii.

-Stii ceva? Eu m-am despartit de Justin pentru ca nu mergea. Daca chiar nu iti place, va puteti desparti, dar te rog, da-i o sansa, ala a fost un mare prost pentru ca te-a parasit. Tocmai de aia trebuie sa ii arati ca esti puternica. Stii ca mereu am dreptate cand vine vorba de relatii.

-Stii ceva? Ai castigat, o sa ii dau o sansa.