Epilog

253 15 2
                                    

*Peste 7 ani*

Viata mea s-a schimbat radical, de cand mi-a spus ca ma iubeste. Din acel moment nu am mai plans nici o secunda, poate doar de fericire. Eu, Dan si Andrew am luat bacul cu note foarte mari si am intrat cu totii la medicina, unde ne-am dorit. Acum am terminat si suntem rezidenti. La facultate ne-am facut multi prieteni, dar tot noi 3 am ramas cei mai apropiati. Eu si Dan ne-am casatorit si avem o fetita de 2 ani, foarte draguta, bruneta cu ochi albastri.

Stateam la masa, in curtea casei lui Dan, cu el, cu Andrew si cu alti cativa colegi.

-Deci, prieteni, fiti atenti! Le atrage Dan atentia celorlalti. Avem o veste mare!

-O sa mai avem un copil! Continui eu entuziasmata. Ai auzit, Sophia? O sa ai un fratior!

-Felicitari, draga mea! Spun toti in cor.

-Nu cred! Spune Anne, sotia lui Andrew. Tocmai ma pregateam sa fac acelasi anunt! Cat ma bucur! copiii nostri or sa aiba aceeasi varsta. Ce frumos!

-Oh, dragule,niciodata nu mi-am imaginat ca o sa gasesc o persoana ca tine, nu m-am gandit ca viitorul poate sa fie atat de frumos, spun eu si imi asez capul pe umarul lui Dan.

-Lasa viitorul, vreau sa traim prezentul, sa ne bucuram de fiecare clipa.

-Stiu, dar trebuie sa ne gandim si la viitor. Este foarte important, este locul in care ne vom petrece impreuna urmatorii ani din viata, continui, dupa care il sarut.

Saruta-ma, baiete!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum