Saruta-ma, baiete!

15. Nu in fiecare lupta este si o dreptate

I-am zambit lui Andrew, apoi ne-am ridicat si ne-am dus in clasa, dupa ce m-am mai linistit. Lacrimile imi disparusera de tot, incepusem sa fiu mai fericita fiindca imi racapatasem prietenul. Stiam ca, daca m-ar fi ajutat el, intr-un fel sau altul as fi putut sa rezolv cateva lucruri. Poate nu il voi recapata pe Dan, cu Britt cu siguranta nu o sa ma impac si intamplatea petrecuta cu Matt nu o mai pot repara. Daca stau sa ma gandesc, nu stiu ce as mai putea schimba, dar am incredere in Andrew.

-Trebuie sa ma duc undeva acum, ne vedem la tine intr-o ora sa vedem ce vom face, aud vocea lui, moment in care imi dau seama ca orele s-au terminat.

Cand ma pregateam sa imi iau geaca pe mine il vad pe Dan ca se apropie si se opreste fix langa mine.

-Ce s-a intamplat?

-Vreau sa trec si tu ocupi tot culoarul, incepe el nesigur, dupa ce ezita cateva momente.

-A, daca asta era, atunci imi cer scuze. Uite, poti sa treci acum, spun eu cu raceala in glas, dandu-ma la o parte.

El mai ezita putin, apoi pleaca. Parea trist, parca ar fi vrut sa spuna altceva, dar in interiorul lui se dadea o lupta. Parca orgoliul il impiedica sa vorbeasca frumos cu mine, sau poate era doar in imaginatia mea si chiar nu avea ce sa imi spuna. Am inceput incet sa merg spre casa, cu gandul la momentul ce tocmai se petrecuse. Nu mai statusem de mult atat de aproape de el, orgoliul asta al meu aproape ma facuse sa uit cat de dor imi era de el. Imi aminteam de momentele cand ne sarutam si ne spuneam unul altuia cat de mult ne iubim. As da orice sa mai traiesc macar odata un moment ca ala. Am simtit cum mi se incetoseaza privirea, dar am refuzat sa plang. Mi-au ajuns problemele prin care am trecut in ultimul timp. Daca vreau sa fac dreptate trebuie sa ma tin tare, sa fiu puternica.

Cand am ajuns acasa am intrat sa fac o baie lunga, sa ma relaxez. Nimic nu imi placea mai mult decat sa simt stropii de apa mangaindu-mi corpul. Cum am iesit, m-am schimbat in niste haine comode. Nici nu a trebuit sa il astept pe Andrew, fiindca imediat a ajuns si el. A intrat cu un aer misterios, fara sa imi adreseze vreun cuvant, s-a dus in bucatarie, a luat o doza de suc din frigider ca si cum ar fi fost la el acasa si a mers in sufragerie, unde s-a tolanit pe pat.

-Asa, tovarase. Ai de gand sa imi spui unde te-ai dus?

-Nu conteaza, acum e important sa vedem ce sa facem cu tine.

-Andrew, secretos ca de obicei. Stii ca nu imi place , dar de data asta fac o exceptie pentru ca am intr-adevar nevoie de ajutor. La ce te-ai gandit?

-In primul rand trebuie sa ii despartim pe Dan de Allie. Ea e sefa, din cate am inteles, deci ea trebuie sa sufere cel mai mult. Dar inca nu stiu cum. Ma gandeam sa folosim acelasi truc pe care l-a folosit si ea.

-M-am gandit si eu la asta, dar mai bine nu, e prea desteapta pentru asta si in plus eu nu sunt asa. Daca vreau sa ii despart, trebuie sa o fac cumva sa recunoasca.

-Gata, stiu! Am cea mai buna idee, spune el satisfacut, iar eu il privesc cu o față malefica.

Toata seara am stat sa stabilim fiecare detaliu, pana cand am fost siguri ca o sa iasa perfect, pana am exclus orice amanunt care ar putea strica totul. Tot ce imi trebuia era sa joc putin teatru. Cand a plecat Andrew, deja trecuse ora 2, asa ca am cazut imediat intr-un somn adanc.

M-am trezit foarte tarziu, aproape am intarziat la scoala, dar m-am grabit ca sa nu se intample asa ceva. In interiorul meu era o avalansa de sentimente: furie, usurate, incredere, teama. Poate dupa ziua de azi voi reusi sa schimb cateva lucruri, sa redevina asa cum ar trebui sa fie. Planul ar trebui sa inceapa dupa scoala, asa ca, pana la terminarea orelor nu am putut fi linistita. Ma mai uitam in treacat la Dan si l-am prins de cateva ori ca ma privea si el, dar intorcea repede capul. Poate i se pare ciudata schimbarea mea atat de brusca, sau poate nici nu a observat, poate nici nu ii mai pasa de mine, poate chiar e fericit cu Allie, poate cand o sa afle ce fel de persoana e si se vor desparti, o sa sufere si el la fel de mult cum am facut eu dupa ce l-am pierdut. Gandul asta ma facea sa am un gol in stomac, ma facea sa renunt la tot planul. Il iubeam si ultimul lucru pe care l-as vrea ar fi sa il fac sa sufere. Dar totusi, ar trebui si el sa vada de ce fel de persoana e indragostit, i-as face o favoare. Nici nu mi-am dat seama cand au trecut orele, pana cand nu m-a facut Andrew atenta.

-Esti gata sa incepem? Intreaba el increzator, iar eu ca raspuns il iau de mana si il trag dupa mine.