Saruta-ma, baiete!

11. Gelozia se naste odata cu dragostea dar nu moare odata cu ea

In noaptea aia nu prea am putut sa dorm. Britt a stat cu mine vreo doua ore, dupa care a trebuit sa plece. O parte din mine stia ca ea avea dreptate, ca nu trebuia sa sufar atat dupa Dan, dar cealalta parte se tot gandea la el. Intr-un fel, daca tinea la mine cu adevarat m-ar fi ascultat si ar fi avut incredere in mine. ma durea sufletul foarte rau, dar chiar trebuia sa trec mai departe.

Gandurile mi-au fost intrerupte de sumetul telefonului care anunta ca am un mesaj de la buna mea prietena. Mi-a spus ca mi-a aranjat o intalnire cu Matt si m-a rugat sa o asigur ca o sa ma duc. Dupa ce am mai linistit-o, am vazut ca era destul de tarziu, asa ca m-am dat jos din pat si am inceput sa ma pregatesc pentru scoala. Inima mi se rupea in mii de bucati la gandul ca ii voi revedea pe cei doi baieti de care inainte eram atat de apropiata si cu care acum nu mai am ce vorbi. Ajunsesem sa ma tem cand intram in clasa, imi era frica sa nu incep sa plang si astfel sa ma fac de ras in fata lor. Nu avea de ce sa ini para rau, si Dan a tras imediat concluziile, nici nu m-a ascultat. A fost doar pierderea lui, asta demonstreaza cat a tinut la mine.

Cu cat ma gandeam mai mult la asta, cu atat ma si convingeam. Deja chiar ma simteam mult mai bine. Cand am intrat in clasa, nici nu m-am mai uitat la el. Mi-am lasat geanta pe banca si am mers la cateva colege sa vorbim despre nimicuri. Primele ore au trecut destul de bine, doar ca mereu il vedeam pe Dan ca se uita la mine, din nou si din nou, ceea ce ma surprindea, ma emotiona, si trezea in mine multe alte sentimente. Ma facea sa ma intreb la ce se gandeste, daca ma ura atat de mult, de ce tot facea asta?

Nu am stat mult sa ma gandesc, ca intr-o pauza mi-a sunat telefonul. Era Matt, banuiam ca Britt i-a dat numarul meu, cum mi-a dat si mie numarul lui, asa ca am iesit pe hol si i-am raspuns.

-Hei! Ce faci?

-Bine, ma gandeam la tine, frumoaso. Ma gandeam ca sunt cel mai fericit ca suntem impreuna, asa ca as vrea sa iesim si noi astazi.

-Da, e o zi perfecta pentru o prima intalnire. De-abia astept sa ne vedem.

-Si eu. Hai, te-am pupat. Pa!

-Pa-pa, i-am zis eu cu cel mai dulce glas pe care puteam sa il am, apoi am inchis telefonul.

-Deci am avut dreptate, nu? Esti deja impreuna cu altul. Esti incredibia!

-Dan? Ce tot faci? Acum imi asculti conversatiile? Si totusi, ce te intereseaza atat de mult?

-Ma intereseaza ca mi-am irosit doua luni cu cineva care nu da doi bani pe o relatie, care cum se desparte de unul trece deja la altul. Ce o fi fost in capul meu?

-Termina odata! Tu ai ales sa ne despartim. Nici nu ai ascultat ce am avut de zis, asta spune multe. Si ce ai vrea? Sa stau restul vietii sa plang dupa tine? Ei bine, scuza-ma ca te dezamagesc. O sa merg mai departe asa cum ai facut si tu, si cred ca cel mai bine ar fi sa nu mai vorbim deloc.

-Asa vrei? Bine! Nu inteleg cum te-am suportat atata timp. Dar vorba ta, nu trebuie sa ne mai batem capul unul cu celalalt. Sa ai o viata frumoasa!

A spus toate astea, iar apoi a plecat. Cum putea sa faca asta? A fost el mereu atat de nesimtit si nu mi-am dat eu seama? Eram ranita, ma dureau foarte tare vorbele lui, iar eu a trebuit sa ii raspund ca sa nu ii dau satisfactie. Poate de data asta o sa am noroc de o relatie care sa tina si sa nu se mai intample lucruri destea. Poate intr-o zi o sa tin la Matt cum am ajuns sa tin la Dan, chiar daca el a fost special.

Ultimele doua ore au trecut destul de repede. Cand am plecat, l-am asteptat pe Andrew, dorindu-mi sa repar lucrurile, sa revina in mare parte cum au fost.

-Fratello, chiar ai de gand sa stai suparat pe mine tot restul vietii?

Andrew nu a zis nimic si a continuat sa mearga ca si cum nici nu as fi fost acolo.

-Te rog, vorbeste cu mine! Esti prietenul meu cel mai bun! Nu poti ramane asa. Uite, ai avut dreptate in legatura cu Dan. Dupa cum vezi, ne-am despartit. E bine asa?

-Tu chiar nu intelegi? Nu e vorba de asta. Tu niciodata nu ma asculti, desi iti vreau mereu binele. Am fost mereu langa tine cand ai avut nevoie, iar tu ce ai facut? Ai ales sa ma ignori, ca si cum nu as fi nimic pentru tine. Si eu vreau sa fiu prieten cu cineva care imi ofera acelasi lucru in schimb. Si cu asta am incheiat discutia. Lasa-ma in pace.

Da, mersesera toate foarte bine astazi. Sper ca macar cu Matt sa iasa bine. Dupa ce am ramas impietrita, socata cateva secunde, privindu-l pe fostul meu bun prieten cum pleaca, mi-am continuat drumul spre casa. Dupa ce m-am aranjat cat de bine am putut, l-am sunat pe cel care imi era acum iubit, sa imi spuna unde sa ne intalnim.