Saruta-ma, baiete!

5. Iubirea profunda aduce dureri mari

S-a intamplat ceva foarte ciudat cu mine dupa discutia cu Dan, eram deprimata. Ma simteam foarte rau, parca as fi avut o gaura in piept care nu arata semne ca se va vindeca vreodata. De ce ma simteam atat de rau? Doar facusem un lucru bun, il incurajasem sa isi continue relatia. Atunci de ce ma simteam in halul asta? Voiam sa vorbesc cu el, sa il sarut, sa fiu cu el, dar era imposibil. Nu voiam sa fiu genul care se baga in relatiile altora, sa le distrug fericirea. De ce trebuia sa fiu atrasa tocmai de el? Nu puteam si eu sa imi gasesc un baiat fara prietena?  Sau mai ales, de ce trebuia sa fiu atrasa de cineva chiar atat de mult? Era atat de bine cand nu cunoscusem sentimentul asta...

Andrew a vazut in ce stare ajunsesem si era gata sa se ia de el, dupa cum il stiu i-ar fi dat si un pumn, dar l-am oprit la timp. Era atat de grijului cu mine, uneori ma scotea din sarite, dar il iubeam pentru ca imi era alaturi. Toata ziua a incercat sa ma inveseleasca, dar fara nici un rezultat. De ce nu puteam sa ma bucur de ceea ce aveam deja langa mine?

***

A trecut deja o saptamana. Eu eram din ce in ce mai deprimata si mai confuza. Il vedeam pe Dan cum se uita toata ziua la mine, in momentele alea ma simteam foarte bine dar ma si intristam. Nu puteam sa cred ca ma indragostisem de el. I-am spus clar ca el trebuie sa ramana cu Allie si a fost de acord. In cazul asta, de ce ma tot privea in felul asta, ca si cum as fi cel mai frumos lucru de pe pamant?

Tot gandindu-ma asa s-au terminat si orele. Era deja joi, de-abia astaptam weekendul. Andrew, care locuia la doua blocuri distanta de mine, mi-a spus ca trebuia sa se duca pana in mall, asa ca mergeam singura spre casa. Cand am ajuns in fata blocului, din spatele meu apare Dan, care ma lipeste de zid si incepe sa ma sarute. Atunci am simtit iar acea placere nebuneasca, acei fluturi in stomac, sentimentul ala care nu mai doream sa mai dispara. L-am prins de gat, tragandu-l mai aproape si i-am raspuns la sarut. Cand ne-am desprins unul de celalalt, de-abia mai puteam respira. 

-Kim, nu stiu ce mi-ai facut, dar cred ca m-am indragostit de tine. Am incercat sa ma concentrez la relatia mea dar pur si simplu nu mai pot, cand o sarutam pe ea ma gandeam la tine. Sunt foarte confuz.

-Dan, eu... nu stiu ce sa zic.

-Hai sa incercam. Te rog, daca e vreo sansa sa simti si tu la fel, hai sa nu ne mai amagim.

-Nu stiu, nu prea sunt pregatita pentru o relatie. Cel mai bine ramai cu prietena ta.

-Dar nu pot, mai ales cand te vad in fiecare zi la scoala, simt ca inebunesc.

-Nu stiu, o sa ma gandesc foarte bine si o sa iti spun.

-Multumesc! M-ai facut cel mai fericit.

M-am dus in casa destul de confuza. Nu stiam ce sa fac, ma indragostisem de el si sentimentul era reciproc. Foarte rar se intampla asta. Intr-un fel ma simteam vinovata, imi parea rau de Allie. Desi nu o cunosteam personal, nu ii doream nimanui sa fie parasit de persoana iubita pentru altcineva. Cred ca totusi o sa incerc, n-am nimic de pierdut. Si-asa am fost deprimata o saptamana, nu vreau sa dau cu piciorul la fericirea mea din mila, nu era genul meu.

Mi-am facut repede un dus, apoi m-am pus in pat. Am dormit pana pe la ora sapte seara. Eram atat de somnoroasa, incat de-abia am mancat ceva, mi-am pregatit hainele pentru a doua zi si m-am pus iar la somn. Dimineata m-am trezit foarte devreme. M-am imbracat, mi-am indraptat parul cu placa, m-am machiat discret si am plecat catre scoala. Am iesit din bloc exact cand trecea si Andrew pe acolo. Desi eram vecini, niciodata nu mergeam impreuna la scoala, fiindca el era mereu gata inaintea mea cu cel putin un sfert de ora si nu mai avea chef sa ma astepte.

-Serios? Nici pe drumul catre scoala nu scap de tine?

-Si eu ma bucur sa te vad, tovarase!

-Hai, gata cu glumele, ce e cu tine de pleci asa devreme de acasa?

-Nu aveam ce face si ma gandeam ca poate te prind. E bine ca ma plictiseam rau de tot singura pe drumul catre scoala.

-De ce ma urasti, Doamne?

-Si eu te iubesc!

Imi placeau conversatiile noastre, cine ne-ar auzi ar zice ca nu ne suportam, dar noi vorbim asa tocmai pentru ca ne intelegem mult prea bine. Tot tachinandu-ne am ajuns in clasa. Andrew a facut ceea ce facea el zilnic la scoala: s-a pus cu capul pe banca si a inceput sa asculte muzica, ignorand tot ce se intampla in jurul lui. Eu l-am vazut pe Dan in banca lui, asa ca i-am facut semn sa vina pe hol.

-Buna!

-Hei, ma bucur sa te vad, Kim. Te faci mai frumoasa pe zi ce trece!

-Multumesc mult, dar tu esti si mai frumos. Apropo, m-am gandit la ce mi-ai spus ieri si chiar mi-ar placea sa fim impreuna. Chiar te plac mult de tot.

-Aici e o mica problema... eu nu te plac.

-Cum?

-Lasa-ma sa termin. Eu nu te plac, te iubesc! Nu iti poti da seama cat de mult ma bucur!

M-a tras aproape de el si m-a sarutat. Nu ne-am desprins decat atunci cand a venit profesoara care a inceput sa urle la noi ca si cum tocmai comisesem o crima. In ziua aceea, fiecare pauza ne-am petrecut-o ori la calorifer, ori pe afara. Eram foarte fericita, imi placea atat de mult sentimentul de iubire, mai ales ma bucuram ca e recirpoc. In scurt timp s-au terminat orele, parca ziua asta a trecut mult mai repede decat altele, asa ca am plecat spre casa impreuna cu Andrew.

-Si? Ce s-a intamplat cu tine? Adica pana acum erai asa deprimata si azi te vad schimbata, pari mai vesela. Are vreo legatura cu Dan?

-Nu conteaza, nu vreau sa vorbesc deocamdata despre asta pana nu e sigur.

-Haide! Sunt prietenul tau cel mai bun, am dreptul sa stiu! In timp ce el se ruga de mine sa ii spun, in fata noastra a aparut tocmai Allie, care fierbea de nervi.

-Deci tu esti fata pentru care m-a parasit Dan? Nu pot sa cred, arat mult mai bine decat tine!

-Nu stiu despre ce vorbesti.

-Nu mai minti! V-am vazut ieri cand va sarutati, iar azi s-a despartit de mine si am aflat ca e impreuna cu alta fata si nu puteai fi decat tu!

-Bine, eu sunt. De ce? Te oftici? Scuze, nu a fost vina mea!

-Cum nu? Tu l-ai sedus, doar nu putea sa ma lase daca nu te faceai cumva observata in fata lui! Lasa, scapi tu de data asta, dar o sa fac eu in asa fel incat sa il iau inapoi, nu ma las pana nu te vad ca suferi! Tine minte asta!

-Bine, pisi! Te pup in bot! am spus eu vaznd cum pleaca cu o fata plina de ura si dezgust.

-Kim, imi datorezi o explicatie!

-Bine, adevarul e ca imi place de Dan si lui ii place de mine si am zis sa incercam sa fim impreuna, sa vedem daca merge, astazi am inceput relatia, deci nu ma judeca.

-Ce ma fac eu cu tine? Ce sa zic, sa va tina! Dar te rog doua lucruri: primul este sa ai grija cu el, ti-am mai zis ca nu prea imi place de baiatul asta.

-Vai, tu! Multumesc ca imi porti de grija, o sa iti ascult sfatul. Si care ar fi al doilea lucru?

-Promite-mi ca relatia asta nu ne va afecta prietenia!

-Hei, asta chiar e dulce! Iti promit, indiferent ce ni se va intampla, noi vom ramane prieteni pe viata.