*Brown pov.*
Offf de ce iubi-pupi la meu nu mă mai baga in seama. Oare i s.a aprins flacăra pentru sângele.mal ăla? Nu sau poate da? Trebuie să fac ceva. Dar ce? Ah știu. Poli.potiune! Acum îmi trebuie doar ceva de.al ei. Trebuie sa fie la minister.
*La minister*
Nu e pe nicaieri. Mă duc să.l întreb pe Potter unde e.
-Stii cumva unde e Hermione?
-De ce vrei sa știi?
Mereu el a crezut că am ceva cu ea așa că și.a pus pata pe mine. In fine trebuie sa mint.
-Are o misiune secreta.
-Spune.mi.o și îi transmit eu.
-Seful m.a pus pe mine.
-Of bine atunci. A plecat acum cinci minute la Azkaban.
-Merci Harry.
După ce zic asta dispar la Azkaban. Încep să o caut. Locul asta e înspăimântător. După vreo oră o găsesc. Era la baie. Arunc o piatra spre ea. Aceasta își pierde constiinta. Ii iau un fir de păr și mă duc acasă pentru al adauga in poli.potiune. Termin și asta de făcut și mă duc să.l caut pe Ron al meu, arătând că Hermione. Il găsesc. Era la minister și lucra.
-Buna Ron. incerc eu să o imit pe Hermione.
-Buna Hermione. Ce te aduce pe aici.
-Ah nimic, doar vântul. Vrei sa mergem pe lac?
-Bine, oricum era pauza de masa.
Ajungem la lac și luam o barca cu care mergem până în mijlocul lacului.
*Draco pov.*
Hmm Hermione întârzie. Sper ca e bine. Mai bine merg sa vad ce se întâmplă la minister. Dispar.
Ajung acolo și pe lac era chiar ea cu morcovul ăla împuțit! Ce fac ei împreună? Se apropie din ce in ce mai tare și se sărută! Cum?! Parca era cu mine. Încep să plâng și mă retrag. Mă decid să mă intorc la castel. Cum a putut să.mi facă una că asta. Mă duc la lac. Acolo am decis sa o aștept. Plâng. In scurt timp apare și ea.
-Draco de ce plângi?
Se așează lângă mine. Eu o împing și îi spun:
-Monstrule! Cum ai putut. După toate ce le.am trăit împreună?!
Pe fata ei apar niste lacrimi de durere.
-E din cauză că ți.am omorât tatăl?
-Nu, nici nu știi ce mi.ai făcut! Mai distrus!
-Nu înțeleg.
-L.ai sărutat pe Ron!
-Ba nu e adevărat! Eu am fost la Azkaban.
-Cum poți să mă mainti intr.un asemenea hal. Te.am văzut!
-Draco eu nu am făcut așa ceva. Te iubesc.
-As vrea sa cred si eu asta!
Apoi o iau la fugă. Cum. De ce? Îmi șterg lacrimile pentru că nu vreau sa fiu văzut de elevi cum plâng. Mă duc în camera profesorilor. Cat iubeam locul asta deoarece Hermione făcea parte din el. Acum este cel mai groaznic loc din lume.
*Hermione pov.*
Mă așez pe iarbă și încep să plâng. Ce are. Mi.as dor sa am o prietena cu care sa pot vorbi despre orice. Mă duc spre camera lui sperând că este acolo. Am avut dreptate. Stătea întinsă pe pat și plângea. Offf mă întristează.
-Draco pot sa.ti arat ce am făcut de fapt.
-Dar știu ce ai făcut.
Atunci il iau de mana și il duc în biroul lui Dombledore. Am avut noroc că era plecat. Îmi scot amintirea cu weekend.ul asta din cap și o pun in vasul acela cu apa. Nu mai știu cum se cheamă. Nu asta contează.
-Bagati capul aici.
*Draco pov.*
-De ce as avea încredere în tine?
-Pentru că te iubesc și nu ți.as face rău.
Da sigur o cred. Dar nu mai am nimic de pierdut așa că fac cum mi.a zis.
O vad pe ea cum la omorât pe Lucius și Sobo. Pe urmă cum pleca la minister și cum e la baie si e lovită cu o piatra de către Brown. Aceasta îi i.a un fir de păr și pleacă cu el. După vreo oră se trezește și dispare imediat la mine.
-Deci aceea de pe lac nu erai tu?
-Nu era Brown disperată după Ron.
-Deci nu mai trădat!
-Nu! Mereu te.am iubit și te voi iubi!
-Si eu!
Apoi o sărut pasional. A fost atât de drăguț. Plecam spre locul nostru pentru a sta împreună. Desigur am fi putut face asta și în camera dar aici era mai romantic.
