Au trecut două săptămâni și nici un semn. Mi.a zis sa nu mă duc, deși aș fi făcut.o în orice clipa, dar am ales să mă țin de cuvânt.
M.am dus la Vizuina, simțeam daca as mai fi stat o clipa singur aș fi inebunit.
Am ajuns. Am bătut la ușa puțin stânjenit. Din fericire m.a întâmpinat Harry. Am auzit din casa:
-Harry, draga, te duci tu să vezi cine e?
-Bine Ginny.
A deschis ușa. A rămas un pic uimit să mă vadă. Avea un fursec in mana pe care la scăpat.
-Draco?! Ce te aduce pe aici? Ai vreo veste de la Hermione? a incercat el să ghicească.
M.am întristat la auzul numelui ei.
-Intra.
-Cien e? a strigat o femeie.
-Draco. a zis Harry la rândul lui tot tare.
La auzul numelui meu au venit gramada toți cu ochii cat cepele.
-Ce s.a întâmplat cu tine de arăți in halul asta? zise Ron cu un zâmbet răutăcios pe față.
Și avea dreptate, aveam hainele sifonate si parul ciufulit.
Maica.sa ia tras un brânci și s.a uitat urat la el soptindu.i:
-Stii tu. apoi a tras o privire spre o fotografie în care erau ei trei (Harry, Hermione și Ron).
-Buna, dragule. a zis Molly, apoi si.a deschis bratele in semn de bun venit.
M.am uitat la ea, iar fără a mai sta pe gânduri am îmbrățișat.o. Am simțit cum a făcut semn la toată familia. Primul fusese Harry, apoi Ginny, George și restul familiei. Ultimul fusese Ron care inca ezita sa o facă. Așa am ajuns sa stam toți îmbrățișați.
Îmbrățișarea s.a terminat, iar toți au revenit la ce făceau. Am luat loc la masa alaturi de Harry, Ginny și Ron.
-Bun, hai sa nu ne mai gândim la...mda.-Harry-
-Si voi ce planuri aveți? întreb încercând să fac conversație.
-Eu cu Harry probabil o să ne facem o casa. Așa mai din timp.
-I.auzi, in curând o să avem un mini-Potter?
Ron se uită urat la mine că am întrebat asta, dar isi văzut de biscuiții săi.
Mai vorbim noi vreun sfert de oră și pe geam intra o bufnita care lăsă să cadă o scrisoarea fix in fata mea. O deschis cu mâinile tremurandu.mi. Eram și fericit dar și înspăimântat.
Domnule Malfoy
Domnișoara Granger nu se afla in stare grava, dar ii trebuie multa odihna. Puteți veni să o vedeți, iar mâine va putea ieși din spital.
Eram nemaipomenit de fericit.
-Hermione, venit cu eu, ă mine? eram așa fericit in cat mă bâlbâiam.
Se uitau nedumeriți cu mine așa că am dispărut singur. După ce am plecat, Ginny a luat scrisoare și a citit cu voce tare.
-Hai sa mergem. zise Ron, la fel de entuziasmat de veste ca toți dealtfel.
-Lasa.l. zise Harry cu zâmbetul pe buze. Mergem mâine pe la ei.
-Nu ar fi mai bine sa le scriem o scrisoare și să mergem peste două zile?
-Bun așa rămâne.
Dar sa revenim la mâncare noastră de peste. Am ajuns la spital și am intrat în sală unde era Hermione. Înăuntru era un medic, altul nu cel cu care vorbisem. La fel ca ceilalți avea niște foi in mana pe care scria și le răsfoia intruna. Și.a ridicat capul din hârtii la auzul ușii. M.am uitat la el, acesta înțelegând mesajul. A dat din cap și a ieșit. În partea cealaltă a încăperii era Hermione întinsă pe un pat. M.am apropiat de ea cu ochii plini de lacrimi. Eram așa emoționat.
-Hei. ma salutat ea cu vocea răgușită.
Am îmbrățișat.o puternic apoi m.am uitat la ea.
-Sa nu mă mai sperii niciodată așa de tare. apoi am sărutat.o, iar senzația aceea s.a reîntors dar acum era mai puternică.
