-E cam personal... Când eram mai mic am avut un prieten foarte bun pe care îl chema Jonas. Îmi era ca un frate. Când Voldemort s.a întors, el nu voia să fie devorator al mortii, așa că l.am urmat și eu. Într.o zi mama a venit acasă foarte tristă. Am întrebat.o ce are, ce.a mai proasta idee din viața mea. Mi.a spus că Jonas este in spital. M.am dus direct la el. O asistenta mi.a zis că are șanse să supraviețuiesca și îi trebuie multa odihna. Am plecat acasă, iar a doua zi când m.am întors să.l vizitez murise. Ai mei mi.au zis că e vina lui Voldemort așa am ajuns devorator al morții, fara voia mea, a trebuit să o fac pentru a mei, le era frica sa nu pățesc și eu asa. Acum știi și tu istoria lui Jonas.
Harry se uita la mine cu mila. Nu aveam nevoie de mila lui, dar cine știe poate așa se exprimă el. Mai trecu o oară și ceva și se făcură cinci ore de așteptat. Harry m.a invitat la Vizuină să stau cu ei.
-Nu cred că Weasley s.ar simți comod in preajma mea. Oricum prefer sa stau aici.
Până la urmă Harry mă convinse să mă duc acasă. Nu știam unde mai exact îmi este casa, așa că mă dusesem la Hermione. Îmi aminteam nopțile de iarna petrecute cu Hermione band ciocolata calda și stand îmbrățișat pe canapea uitându.ne la filme. Maine sărbătorim doi ani de când suntem împreună. Daca mai suntem...
Cred că am să dor pe canapea. Totuși m.am dus la ea in camera. Îmi dau sacoul jos și din buzunar îmi cade o cutiuță învelită cu catifea roșie în care se afla un inel. Așa este, dupa război voiam să o întreb dacă vrea sa fie soția mea. Am inceput sa dau cu pumnii in pereți și să plâng de durere. M.am dus la fereastra. Cerul era instelat, iar Luna plina. Când eram la Hogwarts făceam asta des, mă calma. Mereu mi sa.a părut că Luna arata ca o fata care plânge. Auzisem povesti cum că ar fi fost împreună cu Soarele, dar el murea de fiecare data ca să apară Luna. Așa mă simt eu in momentul asta.
Mai trecu timp... Offf mirosul asta, parfumul ei e peste tot, mă scoate din minți. Viața mea era ca un joc de domino. Cade o piesa, se ruinează și celelalte.
Apoi mi.am amintit sărutul nostru din fața Lunii. Pentru prima data am simțit dragostea. Avea buzele moi si catifelate ca petalele de trandafir...păcat că nu o să le mai simt nici o data.
Orele treceau, iar eu tot in fata geamului zăceam, fiind supus la cea mai rea tortura. In minte mi se strecurau amintiri cu Hermione, iar lacrimile nu se mai opreau. Atunci am luat bagheta:
-Expecto Patronum.
Din bagheta mea ieși o vidra. Era pentru prima oară când cream un patronus și era al ei. M.a distrus mai repede emoțional decât dacă ar fi făcut.o fizic.
