Acum mă aflu în vila in care crescusem. Stau și mă plimb prin jur. Locul asta ar fi frumos daca n.ar fi așa întunecat.
Dintr.o camera se aud voci ce îmi sunt extrem de cunoscute. Mă îndrept spre ușă care dădea spre acea încăpere. Pun mana pe clanța și o învârt. Înăuntru erau...
*Hermione pov.*
Strâng din dinti pentru a nu.mi curge mii de lacrimi pe obraz. Mă îndrept furioasă către Ron.
-Acum vezi ce ai făcut! Monstrule! și îi dau o palma.
-Ron, sa știi că Hermione are dreptate.
-Tu de ce comentezi! Parca ii țineai partea!
-Gata hai sa ne calmăm.
-Taca.ti fleanca!
-Hermiome Voldemort s.a reîntors!
Stau câteva clipe să mă abțin să nu plâng dar nu reusesc. Dădusem greși.
-Bun, voi doi ducetiva la Hogwarts.
-Si tu? întreabă Harry ingrijorat.
-Eu mă duc după Draco. Aveți grijă.
Am o presimțire că Draco s.a dus la conac așa că de acolo încep căutarea lui.
Ajung într-o încăpere întunecată care îmi trezește amintiri neplăcute.
Din camera alăturată se aud voci. Era Draco, dar totuși aleg sa nu dau buzna deoarece erau și alte...
-Avada Kedavra!
Când am auzit acest blestem rostit așa de rece și fără milă, mi.a rămas inima în loc. Daca Draco pățise ceva. Incerc sa deschid ușa, dar nu reusesc, era încuiată. Dintr.o data s.a făcut liniște. Îmi scot bagheta și o îndrept spre încuietoare.
-Alahomora.
Ușa se deschide si da spre cealaltă camera. Pe jos erau întinși fara suflare soții Malfoy, iar lângă ei, plângând de durere, Draco. Alerg spre el și îl strâng în brațe.
-Ce s.a întâmplat?
El continuie să plânga.
-De ce ești aici?
-Pentru tine.
-Pentru mine? Mai devreme nici nu te interesa de mine, iar acum apari de nicăieri și îmi spui că ai venit pentru mine. Sigur ai venit ca sa te asiguri că nu devin un devorator al morții. Ar fi cu unul în plus.
-Draco, ai înțeles greșit.
-Ce să înțeleg?! Eu te iubeam, dar m.am înșelat amarnic.
In clipa aceea se lasă tăcerea in camera. Draco se ridica, își ia părinți de mana și dispare. Raman singura in tăcerea stranie, îngândurată.
O lacrima mi se scurge pe obraz, apoi inca una și tot așa.
Mă decid sa merg după el. Presupun ca s.a dus la cimitir.
Era acolo. Își îngropa părinții, nu prin magie, manual. Stau ascunsa după un copac. Draco termina mormântul, făcu cate o coroniță pentru fiecare și se așeză pe pământul rece. Mă duc spre el.
-Nu ți.e frig?
Se uita la mine, iar apoi se întoarce spre mormant, ignorandu.ma.
-Imi zici ce s.a întâmplat?
Nici nu se deranjează să se uite la mine.
-Bine.
Ma așez lângă el. Draco se da mai departe de mine. Îl iau de mana.
-Uita.te la mine. Te rog.
Se întoarse spre mine. Avea acea privire dinainte. Chipul nu.i inspira nici un sentiment, decat ochii care ii erau plictisiți și reci.
-Ma mai iubești?
-Nu.
Mă intristez, dar înainte să apuc sa spun ceva Draco continua.
-Off, pe cine păcălesc? Normal că te iubesc! zise el cu o voce tristă, nu chear aceea vesela cu care eram obișnuită.
-Si eu te iubesc!
