-Acum îmi zici ce s.a întâmplat?
Draco oftează:
-A fost îngrozitor...
*Draco pov.*
Înăuntru erau fetele nemiloase și bine cunoscute.
-Oh, Draco, mă bucur să te revăd. spuse Voldemort cu răceală și sarcasm.
Eu nu m.am clintit din loc.
-Draco, vino! spuse Lucius enervat.
Raman tot acolo uitându.ma la tata apoi la Voldemort. Tatuajul începea să mă ardă. Strâng din ce in ce mai tare bagheta in mana.
-Atunci nu ne dai de ales. (Lucius)
Narcissa și Lucius își îndreaptă baghetele spre mine.
-Mamă, tata, nu faceți asta. zic eu plângând.
Apoi cu o mișcare rapidă le indreapta spre Voldemort.
-Avada Kedavra! zic ei în cor.
Voldemort se fereste.
-Ce naiba faceți?! Avada Kedavra.
Prima data l.a omorât pe tata. Eu și cu mama am decis că nu e momentul să plângem. Așa că ea s.a dus spre Voldemort lasandu.ma pe mine cu ceilalți devoratori ai morții.
-Narcissa, îmi amintești de cineva. Lily.
-Termina. Amândoi știm că nu semăn cu ea. Știi de ce? Pentru că eu te voi învinge.
Dar se înșelase...
Voldemort voia să mă omoare și pe mine, dar a auzit pași în încăperea de lângă. Nu știu de ce, dar a plecat. Eu m.am repezit repede la părinții mei, apoi ai apărut tu.
-Stii cumva unde voia să se ducă?
-Cred că la Hogwarts. Nu am înțeles prea bine.
-Bun. Acolo mergem. Restul Aurorilor sunt acolo cu Ron și Harry.
Mă uit la ea fără să zic nimic.
-Haide, avem un război de câștigat.
-Si daca te voi pierde?
-Sa mă povestești frumos.
-Dar nu vreau să rămân singur.
-Draco, lașule, haide sa îți răzbunăm părinții.
I.am întins mâna fara sa zic nimic. Hermione m.a luat de ea și am dispărut spre Hogwarts.
Am apărut în camera comuna a casei Griffindor. Nu era nimeni. Am căutat și în dormitoare, dar degeaba.
-Si acum?
-Nu e singurul loc din castel.
-Hogwarts.ul e mare.
-Atunci ne vom despărți.
-Si daca ți de va întâmpla ceva? întreb eu protector.
-Iti voi trimite scântei rosii.
-Si cum voi ști unde te aflii. Sau mai grav...-ezit- dacă îți face cineva blestemul de neiertat?
-Draco calmează.te. Pot sa.mi port singura de grija.
Am dat sa spun ceva, dar Hermione mi.a luat.o înainte cu un sărut.
-Succes. îmi zise ea uitându.se in ochii mei. Ne întâlnim în Sala Mare.
Apoi a luat.o la fugă. La fel am făcut și eu.
M.am uitat pe afara, prin sălile de clasă, in camerele caselor de la Hogwarts, in camera necesității și nimic. Nici urmă de Auror, fantoma sau devorator al morții. M.am decis sa merg in Sala cea Mare și să o aștept pe Hermione.
Trecuse in jur de un sfert de oră și apăru, si ea. Era împreună cu Naville.
-Urmeaza.ne.
Au luat.o la fugă pe coridoare până am ajuns in fata unei statui in forma de fionix.
-Serbet de lămâie. rosti Naville.
Apoi fionoxul începu să se învârtă formând niste scări. Ne.am urcat pe ele lasandu.le sa ne duca până...in biroul lui Dombledore. Acolo era toată lumea făcând un plan. Nu știu ce plan puteau face, moment ce Harry trebuia să.l învingă pe Voldemort, iar restul sa.i acopere spatele.
Mă rog, se pare că nu a fost nici un plan deoarece Voldemort cu restul armatei lui se aflau in fața școlii. Câțiva Aurori făcuseră un scut de apărare. Am ieșit toți din Hogwarts și priveau cum mii de vrăji lovesc scutul protector.
-Eh, acum e acum.
Harmione se uita la mine și îmi zâmbi. Mă lua de mana și da.du din cap de parcă ar fi zis: va fi bine, ai sa vezi.
