Odată ajunși afara, vraja ce apară Hogwarts.ul se dezintegra încet. Devoratorii morții au luată la fugă, încetinind pe măsură ce se apropiau de școală. Fusese o clipa când credeam că o să atace toți, dar se opriră. Voldemort era în fruntea lor arătând precum mi.l aminteam. Aceeași piele gri.albastrie, cu trupul acoperit de o roba neagra până în pământ si cu o privire fără milă si rece. Zâmbi sarcastic și superior apoi zise, apropiidu.se de Harry.
-Harry Potter, ne întâlnim din nou.
Apoi un fulger verde țâșni din bagheta lui Voldemort, iar unul roșu din a lui Harry.
Ceilalți mortivori trecură la acțiune. Totul mergea bine până să realizăm că sunt dublii fata de noi. El avea o armata dar macar noi aveam nasuri, o glumită învechită care îmi trecuse prin minte. Dar acum nu era momentul de glume, trebuia să mă concentrez pe război.
Mă luptam deja cu unul și simțeam că nu mai pot. Autorii cădeau pe jos precum piesele de domino, dar nici mortivori nu se înjoseau. Revenind, l.am dezarmat pe mortivori, iar Stupefy i.a venit de hac. Nu cred că l.am omorat, mai degrabă a leșinat de la lovirea dureroasa de zid. Mă duc să îi ajut și pe ceilalți Aurori. Cred că am prins gustul războiului. Am mai doborât cativa, iar după acee am întors capul ca sa mai ajut răniții din tabăra noastra, iar atunci inima mi sa.a sfâșiat in doua. Hermione zace pe jos cu Harry lângă care plânge și tipă de durere. I.a luat pulsul si se mai calmase. Incerca sa o tina in viata pana veneau ajutoarele. Ar fi disparut direct la spital, doar ca era facuta o vraja care nu le permitea. In jurul lor era Protego, care nu mai dura mult. Atunci fara sa mai stau pe gânduri, cu lacrimi in ochi, m.am repezit spre Voldemort. Îl atacam fără milă cu toate vrăjile pe care le știam, dar el era mai puternic decat mine. Mă ataca cu blestemul Avada Kedavra, dar tot ce a reușit să mă atingă a fost Crucio. Stăteam pe jos zbatundu.ma de durere. Nu mă omora, îi plăcea să mă vadă chinuindu.ma. Am întors capul lăsând să.mi curgă o lacrima pe obraz. Mai încolo era Hermione cu Harry care o apară și un vindecător. Acesta a dat aprobator din cap spre Harry. După aceea Potter a luat.o în brațe pe Hermione și a dus.o in castel. I.am văzut fața gingașă și inocenta dintotdeauna. Avea ochii închiși și fata alba. Părea să fie moarta. Atunci, cu ultima suflare, m.am ridicat de la pământ și l.am nimerit pe Voldemort, acesta transformandu.se in cenusa ce a fost împrăștiată de vânt.
După ce l.am omorat, am fugit spre castel. Hermione nu era acolo. Am inceput să întreb disperat unde e. Aparent reușiseră să apară la spital. Asta am și făcut. Am văzut.o cum era într.o camera întinsă pe un pat alb, apoi niste draperii au fost trase peste geam. Din camera unde se afala Hermione ieși o asistenta. Se uita prin niste fise.
-Ce se întâmplă? E bine? ziceam eu încercând să îmi stăpânesc lacrimile.
-Nu știm dacă o putem salva. Vom face tot posibilul.
Asistență intra înapoi în sală. Am rămas pe un scaun din fața ușii.
Peste trei ore apăru și Harry. Veni și se așeză lângă mine.
-Cred că e bine, avea puls. zise Harry într-un sfarsit.
N.am zis nimic, doar m.am uitat la el. Nu mi.l puteam scoate din cap cum urla după ajutor in timp ce se asigurat că Hermionei îi rămâne pulsul.
-De cat timp stai aici?
-Trei ore.
-Nu te duci acasă?
Din nou, nimic.
-Este și o parte buna, macar Voldemort e mort. Mulțumim Draco.
-Si Hermione la fel.
-Fii optimist.
-Am mai trecut prin asta...
-Povesteste.
-E cam personal...
