A venit seara petrecerii. Sper ca o sa fie mulțumită toată lumea. Intrarea organizată de mine este cu Voldemort. Oribil nu.i așa. Iar decorațiunile sunt drăguț de înfricoșătoare. Nu știu cum sa explic.
Eu m.am îmbrăcat cu un costum plin de sânge pentru că eram decapitat, sau cel puțin așa dădeam impresia. Nu mi se vedea fața și nu ma puteai recunoaște chear daca erai mama mea. Ahhhh mama. In fine. Am plecat spre petrecere. Toată lumea se distrează. Pentru că eu m.am ocupat de muzica am pus și una lenta. Mi s.a părut o idee buna. Se făcea din ce in ce mai târziu. A venit și melodia aceea lenta. Nu aveam cu cine sa dansez. Stăteam jos, când lângă mine a venit Hermione. Era costumata intr.un devorator al morții. Îi stătea bine.
-Hei, nici tu nu ai partener.
-Da.
Atunci am realizat că ea nu mă recunoaște pentru că nu i.am arătat costumul.
-Si vrei sa dansam? o întreb eu.
-Da. Dar sa știi că nu mă pricep.
-Hei, băiatul conduce.
Ne ridicăm. Ne apropiem unul de altul și pornim într.un vals frumos. Suntem din nou apropiați chear daca ea nu știe. După ce se termina petrecerea mergem la o fereastra. Privim afara. Vorbim. Eu am uitat complet că încă mai port costumul și nu mi se vedea fața. Bine decât jumătate din ea ca sa pot respira. Puteam și să văd dar nu mi se vedeau ochii. E un costum complicat, bine.
Mă apropii de ea și o sărut:
-Ce faci?!
-...
-Cum îndrăznești să mă săruți?! Cine ești?!
Îmi dau masca jos și zic:
-Cum ai putut sărută un strain?
-Draco?! Tu nu ești un strain.
-Da, dar nu mă cunosteai până să.mi dau masca jos.
-Dar tu m.ai sărutat.
-De ce te.as crede?
-Draco!
-Acum vezi cu e?
-Da. Îmi pare rau. Nu știu cum am putut sa cred că mă înșeli. Iartă.ma!
-E in regula. A fost și vina mea.
-Deci acum suntem bine?
-Da.
-Hai in camera pur.uletule.
-Bine mal.isorule.
-Inceteaza. apoi incepe sa rada.
