Capitolul 17

292 23 3
                                    

Ron și Harry au plecat spre Minister cu jurnalul. Inca nu sunt convinși că Voldemort nu s.a întors. Am rămas singur cu Hermione. Eram atât de trist.
-Draco.
-Lasa.ma.
-Parintii tai te.au alungat!
-Nu ei m.au alungat, eu am fugit! îmi alunecă o lacrima pe obraz.
-Draco ei nu mai contează.
-Tu nu știi cum e! Toată viața sa fi o umbra, sa nu poți alege, sa te creadă toată lumea un ticalos, dar tu sa nu fii așa, tu doar vrei sa fii alaturi de familie.
Hermione nu mai zice nimic. Eu plec spre lac.
-Sa nu vii după mine.
Mă așez pe jos. Stau și plâng. Aud pași în spatele meu. Nu mă întorc. Nimic nu mai contează acum.
-Hei viperianule M. "Mai știi când mi.ai spus că vom vorbi într.o zi? Acea zi a venit. Spune ce ai pe suflet, poate te pot ajuta."
Asta ma făcut să zâmbesc puțin. Și.a amintit ce i.am spus în ziua aceea când ea era tristă. Acum eu sunt trist. Se uita la mine. Vede că nu zic nimic. Macar nu mai plâng.
-Draco știu că ți.e greu.
Mă uit la ea și o sărut. Acum totul e stupid.
-Hai sa nu mai abordam subiectul asta. zic la fel de trist ca și inainte, dar încercând să nu mă mai gândesc.
Până la urmă a fost o alegere făcută. Imi doresc ca părinții mei sa fie Aurori. Totul ar fi fost mai ușor.
-Mai știi. Aici a fost primul nostru sărut. zice Hermione intrerupandu.ma din gânduri.
-Da. Și scrisoarea.
-Da eram super panicată că mi.am dat întâlnire cu Draco Malfoy.
-Chear așa ai făcut. zambesc.
-Mereu m.am întrebat ce te.a făcut să te îndrăgostești de mine.
-Mereu te.am plăcut, dar tu erai in trioul de aur, iar eu un slytherin care avea o gasca de ticalosi și nu putea să.si piardă timpul cu un griffindor sau mai rău cu un "sânge.mal". Până când m.am saturat sa mi se spună ce sa fac, a fost cea mai grea perioada din viața mea. Mi.am abandonat gasca și părinții. Daca nu te îndrăgosteai de mine acum chear as fi fost singur singurel.
-Stii și eu te.am placut.
-Nu te cred.
-De asta m.am apropiat de Ron. Ca sa uit de tine pentru că erai un devorator al morții.
Liniștea se lasă din nou. Urăsc momentele astea.
-Si, acum ce facem?
-Ce zici sa mergem la Vizuina.
-Parca nu.ti plăcea acolo.
-Eh, m.am obișnuit.

Un sange-mal si unul purUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum