Pacaliti

615 39 0
                                    

-Am spus nu!

Si trantesc usa in urma mea. Ii aud pe parinti oftand si Veronica incearca sa ma convinga. Nu am innebunit chiar atat de mult.

-Dar Blanca, sunt prietenii nostri!

Repeta mama aceeasi propozitie si oftand deschid usa de la dormitor si ma intorc cu ei pe urmele mele in sufragerie unde Mark isi sorbea linistit cana de cafea. Cine l-a adus pe asta in viata mea? Mereu uit ca mama a fost prietena in tinerete cu tatal lui si inca este dar nu-mi pasa! Nu-l vreau langa mine. 

-Uite, Blanca, noi suntem plecati in weekend, Veronica e cu Alec in acel proiect iar Dylan nu poate merge cu tine pentru ca se ocupa de hotel, iar singura optiune este Mark.

-Cineva isi bate joc de mine!

Ma trantesc pe canapea langa el si aproape se inneaca. Idiotul, nici sa bea o cafea nu stie.

-Dar mama...

-Hai Puppy, nu te mananc. Jur ca nici nu dansez cu tine, putem merge separat daca vrei!

Jur ca-l omor daca mai comenteaza. Oare cum i-ar sta chel? 

-In niciun caz!

Sare tata si imi intrerupe gandurile diabolice cu Mark, serios, cum ar arata? Chel si poate il scap si de cativa dinti.

-Tu te gandesti la ceva necurat, ma jur, nu-mi place figura ta. Cum ma omori?

Intreaba Mark speriat si mai ca ma amuza fata lui, pare terifiat de gandul ca l-as omori.

-Fata mea e mica, nu poate merge singura, va merge cu tine Mark.

Tata oare chiar nu vede ca noi vrem sa ne omoram aici? Ce nunta? Ce prieteni? Avem inmormantare.

-Nu sunt mica!

Ma stramb eu.

-Esti fata tatei!

Rasul infundat al lui Mark ma scoate din sarite si aleg sa-i dau un cot in abdomen. Aleg mai tarziu cum sa-l omor, nu-mi va lua mult sa ma decid, sau da?

-Au!

Se oftica el.

-Ce? Te doare? Alta data nu mai rade ca un idiot!

-Blanca! Deci?

-Accept mama, dar sa fie clar, nu accept din placere.

-De parca eu mi-am dorit dintotdeaua sa merg cu tine undeva, la o nunta nici nu mai zic.

-Voi doi v-ati si casatorit!

Minunat tata, asta mai lipsea, sa ne reamintesti greselile trecutului.

-Tata!

Mark se scuza si pleaca si privirea mea arunca sageti spre tata, aia a fost de mult, eram copil batut in cap. 

Zilele trec ca gandul si iata-ma, in fata casei cu o geanta unde am strictul necesar pentru diseara si il astept pe Mark. De ce nunta asta e tocmai la munte? 

-Urca printesa!

Nici nu stiu cand a ajuns in dreptul meu si plictisita las geanta pe bancheta din spate si urc in fata langa el. Acum daca stau sa ma gandesc mai bine era sa raman in spate, nu trebuia sa urc in fata.

-Nu musc din tine, tu esti aia salbatica!

-Ha ha! Nu  mi-e frica de tine, stai tu calm. Totusi nu stiu de unde ai atat tupeu sa te prezinti la nunta cu acest machiaj natural pe fata.

-Nu face misto de mine ca te las pe centura si te descurci.

-Nu prea poti!

-Ei nu zau! Si de ce ma rog?

-Pentru ca tata m-a lasat in grija ta, vei raspunde in fata lui daca patesc ceva, nu uita ca sunt minora.

Fac ochi de catelus si ii zambesc dulce. 

-Ai si tu dreptatea ta pana la urma, raspund cu viata in fata domnului Christian Lodge iar tata m-ar spanzura daca ai pati ceva din vina mea. In concluzie ai dreptate, nu te pot omori.

-Mereu am dreptate!

Atipesc cateva ore cu muzica de la radio in urechi plus vocea de maimuta chinuita de talibani a lui Mark si la un moment dat simt o mana ce ma zguduie puternic si parca aud si o voce ce imi striga numele.

-Printesa mea!

Deschid brusc ochii si Mark e aproape peste mine aflandu-se la o distanta mica de buzele mele, afurisitul, a trecut jocul la un alt nivel.

-Da-te de pe mine!

Il imping de pe mine si in agitatia mea ma lovesc de usa. Asta va lasa semn, unul nu prea frumos.

-Speriato!

-Tu ai zis-o! Nu sunt ca fetele pe care tu si Theo le impartiti, de mine nu te poti atinge.

-Eu si Theo nu impatim nimic iar tu ai face bine sa stai departe de el, nu-l cunosti cum o fac eu.

-Nu e treaba ta cu cine stau eu! Clar?

-Ok, gata!

-Ati ajuns! Ce bine! Credeam ca vom avea nunta fara cavaleri de onoare!

-Cava ce?

Cobor din masina si privesc socata fata din fata mea. Rochia alba si lunga ce-i venea foarte bine e tinuta de ea in maini pentru a nu se murdari dar o lasa imediat jos si ne ia in brate pe amandoi in acelasi timp. Daca Mark stie despre ce vorbeste fata asta si mie nu mi-a spus il arunc de pe o stanca de pe aici.

-Da! Eu sunt Denisa! Fata lui Adrian si mireasa din seara asta iar voi sunteti cavalerul si domnisoara de onoare.

-Ce face? 

Socul de pe fata mea inca nu dispare si in aceeasi situatie e si Mark. Macar stiu ca nu sunt singura surprinsa. A scapat de o moarte iar eu mi-am pierdut distractia, ce pacat...

-Nu v-au spus parintii vostri?

-Ce sa ne spuna?

Incepe si Mark sa puna intrebari.

-Tatal meu a vrut foarte mult ca una din fetele Elisei si unul din baietii lui Simon sa imi fie cavaleri de onoare.

-Am fost trasi pe sfoara!

Constatam amandoi.

-Ce faceti copii?

Parintii mei, parintii lui Mark si Veronica cu Alec vin si ei dinspre restaurant si eu impreuna cu Mark schimbam priviri urate.

-Pai fiule...

Simon, tatal lui Mark, incearca sa se scoata dar nu-si gaseste cuvintele. Ne-au pacalit.

-Vino putin Mark!

Mark vine dupa mine si ne oprim la o distanta la care sunt sigura ca nu putem fi auziti.

-Am o idee!

-Sper ca e ceva bine gandit si razbunator.

Zambesc ca o vulpita sireata si ii privesc pe cei din familiile noastre peste umarul lui.

-Ii vom face sa regrete ca ne-au pacalit in felul asta. Hai fie, sa venim impreuna e una, dar sa fim cavaleri de onoare?

-Ai dreptate Puppy, trebuie sa plateasca pentru asta.

-Vezi sa nu platesti si tu vreun pret ca imi spui Puppy!

-Hai fugi de aici ca te-ai obisnuit.

-Crezi tu?

-Sunt sigur! Hai!

Imi ofera bratul lui si ca nista cavaleri de onoare trecem pe langa toti si mergem spre restaurant, avem o nunta de finalizat si apoi ne punem in aplicare planul de razbunare impotriva famiilor noastre. 

De 3 ori Da(NEEDITATA)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum