De 3 ori Da(NEEDITATA)

Balul de absolvire

-Blanca, cu cine mergi la bal?

Veronica se chinuie de 10 minute sa aleaga o rochie lunga pentru ceva dar sunt prea pierduta in spatiu sa-mi dau seama unde vrea sa mearga. A zis ceva de un bal?

-Ce bal Veronica? Mai sunt ani buni pana vei absolvi facultatea! La liceu nu iti face bal!

-Balul baietilor, aiurito!

-Ce baieti?

-Iti bati joc de mine?

Veronica fierbea de nervi dar eu eram dubios de calma si mancam o portocala.

-Veronica, vorbeste clar. La cel bal te referi? Si ce baieti?

-Alec, Dylan, Theo si Mark!

-Esti sigura ca ultimul e barbat? Eu ma indoiesc!

-Vad ca inca procesezi ironia! E balul lor de absolvire si trebuie sa fim si noi, vine si Sonia!

-Inteleg, tu esti iubita lui Alec, iar Sonia e sora lui, eu ce treaba am cu unul din ei?

-Ma gandeam ca poate accepti invitatia mea si ma insotesti la bal, sa fii partenera mea.

Din spatele Veronicai apare Dylan si ea tresare tipand scurt.

-Dylan, m-ai speriat!

Arunca cu o rochie in el si acesta o prinde la fix, inainte de a-i acoperi fata.

-Scuze! Deci? Ce spui Blanca? Ma insotesti?

-Nu stiu ce sa zic, incerc sa evit locurile unde e prezent si Mark.

-Draga mea, de 2 saptamani stai in casa refuzand sa mergi cu noi la piscina si in club din vina lui, ce crezi ca obtii asa? Tot va trebui sa iesi la un moment dat. Nu poti ramane la nesfarsit in casa.

-Incearca-ma! Pana la sfarsitul verii pot ramane, apoi plecam la Bucuresti si scap de el. Nu e simplu?

Cei doi isi arunca priviri dubioase si nu cred ca imi va placea ideea lor comuna, e ceva necurat! Nu ma bag!

-Promit ca nici nu se va uita la tine! Ai incredere in mine!

-Am incredere in tine, in el nu am. Face orice sa ma indispuna!

-Nu se va apropia de tine. Te rog, accepta!

-Ok, fie!

***

-Cea mai frumoasa partenera pe care am avut-o vreodata!

Exclama mirat de aparitia mea, Dylan. Nu arat in vreun fel anume! O rochie alba lunga pana in pamant imi acopera picioarele si decolteul generos in forma de inima ma face sa inghit in sec si sa o injur pe Veronica ca a facut aceasta alegere. Toti se vor holba la mine intreaga seara.

-Sa nu exageram!

-Nicidecum, parca esti un inger. Ador ceea ce vad! Intra!

Dylan imi deschide portiera si ma ajuta sa urc.

-Mai, mai, pe cine avem noi aici! Micuta razboinica a iesit din casa intr-un final. Cui ii datoram aceasta minune?

Ignor total cuvintele ce ii ies pe gura si la fel fac si cu prezenta lui si inchid portiera asteptand ca Dylan sa urce pe partea soferului si sa plecam. Dylan nu urca, in schimb schimba cateva cuvinte si priviri aspre cu Mark si apoi urca si el in masina.

-Stai linistita! Va sta departe de tine! Daca nu, va incasa bataie!

-Dylan, nu! Nu poti sa-ti lovesti fratele doar pentru ca eu nu-l suport.