De 3 ori Da(NEEDITATA)

Aflarea adevarului

Pasesc in spate prinzandu-l pe Mark de brat de frica sa nu faca ceva rau, iar Simon zambeste invingator. Nu poate face asta! Nu-i poate spune, Mark nu ar putea rezista sa stie asta.

-Te intreb din nou, de ce sa ii fie frica de tine?

Maraitul nervos a lui Mark ma determina sa ii strang  mana mai tare si il simt rece si tare la atingere. Se va intampla o nenorocire mai mult ca sigur. Mark isi va omori propriul tata.

-Fiule, calmeaza-te!

-Spune-mi ca ceea ce-mi trece prin cap nu e adevarat, spune-mi ca nu tu ai facut asta!

Mark incearca sa se deplaseze dar nu reuseste din cauza mea, iar Simon rade sadic nebagandu-l in seama, trecand de noi si ducandu-se in bucatarie.

-Mark...

-Frumoasa mea, spune-mi ca ma insel, ca mintea imi joaca feste, spune-mi ca nu ti-a facut tata asta! Spune-mi ca nu de la el ai mancat bataia aia!

Ma intoarce spre el si imi cere sa marturisesc. Nu il pot minti, ochii ma dau de gol si o lacrima ii curge pe obraz.

-Totul e din vina mea.

Spune deodata si incearca sa plece dupa Simon.

-Nimic nu e din vina ta!

Il prind de mana speriata si ii sar in brate cautand sa il calmez.

-La naiba cu mine! Totul e din cauza ca am fost egoist. M-am gandit numai la mine si la felul in care as reactiona daca nu ai fi langa mine cand propria mama nu isi va recunoaste fiul. Nu m-am gandit cat vei suferi tu pentru ca ai incercat sa ma ajuti.

-Nu vorbi prostii Mark Dustin! Candva am fost prieteni foarte buni si in amintirea a ce am fost candva am ales sa merg cu tine atunci pentru a te ajuta fara sa-mi pese ca in prezent nu eram chiar prieteni apropiati. Nimeni nu merita sa treaca singur prin ce ai trecut tu! Nu fi prost si nu-i face pe plac! Asta e ceea ce-si doreste el in momentul asta, sa te enerveze si sa-l ataci folosind asta in impotriva ta.

-Blanca Lodge, frumoasa mea iubita, tu intelegi ca te-am bagat in probleme fara sa gandesc? Ambii mei parinti au incercat sa iti faca rau! Mama a dat foc la apartamentul in care tu dormeai! 

-M-ai salvat Mark, asta e tot ce conteaza. M-ai salvat atunci, dar si cand m-ai gasit ranita pe strada. 

-Eu nu mai pot asculta asa ceva.

Ma departeaza de el si porneste dupa tatal lui nervos dar il prind in dreptul usii si ma asez in fata lui.

-Nu conteaza ce piedici ne sunt puse in fata, conteaza cat de puternici suntem impreuna pentru a le depasi. Nu conteaza cine e vinovat, conteaza puterea de a ne ierta reciproc.

Ochii lui erau plini de lacrimi dar le impiedica sa iasa. Vezi sa nu-ti pierzi barbatia daca plangi.

-Te iubesc prea mult ca sa te las sa distrugi tot ce am construit din vara pana acum, Mark. Daca treci de mine, ma pierzi.

Isi pune mainile in cap exasperat si ofteaza. Nici eu nu vreau sa fac asta.

-De ce l-ai aparat pe el? De ce nu mi-ai spus ca el ti-a facut asta?

-Nu pe el l-am aparat, ci pe voi.

Se incrunta si priveste peste umarul meu la barbatul care i-a dat viata.

-Pe tine si Dylan. Mi-a spus ca va va bate sub privirea mea pe amandoi.

Se lipeste de mine si ma saruta punand in sarut durerea pe care o simte si intr-o clipa de neatentie ma da din usa.

-Te iubesc prea mult ca el sa ramane nepedepsit pentru ce ti-a facut. Oricum te-am pierdut de cand mi-ai vazut fetita, ceea ce am facut nu are iertare.

Patrunde in bucatarie ca un taifun si incepe sa-i dea lui Simon pumni trantindu-l la pamant. Simon nu sta prea mult pe ganduri si ataca si el lovindu-l atat de tare pe Mark incat ma doare pe mine. Incapatanat nebun.

-De ce te-ai atins de ea? Ai vazut-o slaba si te-ai gandit sa o ataci, nu? Te-ai simtit mai barbat, nu? De ce nu ai venit dupa noi? De ce nu ai venit dupa mine si Dylan? Animal ce esti! Nu ai avut putere sa le spui baietilor tai ca mama lor traieste, ai preferat sa ma invinovatesti pe mine.

Mark il culca pe tatal sau pe podea venind peste el si ii cara pumni spargandu-i maxilarul. Usa casei se deschisera si Alec impreuna cu tata intrasera speriati de strigatele ce veneau din bucatarie.

-Blanca, esti bine?

Tata ma inspecteaza si cand vede ca nu am nimic ma departeaza de usa.

-Ai avut tupeul sa o si ameninti sa nu spuna nimic! Animalule! 

Pumnii dati de Mark propriului tata ma sperie si tata intervine cand pune lucrurile cap la cap.

-Te razbuni pe mine lovindu-mi fata, nu?

Mark e impins de tata intr-un colt si acum el ii cara pumni in gura lui Simon.

-Nu ai putut trece peste respingerea Elisei, nu? Nu ti-a ajuns ca te-a adus intr-un scaun cu rotile cand te-a impuscat pe podul ala blestemat. Nu ai iertat-o niciodata, nu? Ai cautat sa te razbuni pe noi prin intermediul fetei noastre. Daca nu l-as fi vazut pe Mark peste tine lovindu-te fara mila m-as fi indoit de intentiile sale, dar acum stiu, Mark nu iti seamana, el stie sa faca diferenta intre iubire si ura.

Fug in bratele lui Mark ce statea intins pe gresie si incerc sa-i opresc sangerarea din dreptul buzei. 

-Uff, Mark, uff. De ce ai facut asta?

-Shhh...

Ma strange tare la pieptul lui lasandu-ma fara aer.

-Nu spune nimic, doar taci si strange-ma in brate. 

Nu stiu cum dar Simon scapa de tata si ma trage din bratele lui Mark lovindu-ma atat de tare peste fata incat ma trantesc pe podea inconstienta.

***

Simt o mana ce ma gadila si imi sustrag gentil mana deschizand ochii cu greu. Clipesc des si vad multe lume in jurul meu.

-De ce sunteti toti aici?

Mama, tata, Veronica, Dylan, Sonia si Alec ma privesc ingrijorati si vad lumini albastre si rosii la geam. Ceva imi scapa, care e ultima mea amintire? Imi amintesc de Simon, Mark, tata, Alec. Eram in bratele lui Mark si la un moment dat am fost trasa din bratele lui si lovita parca. Dupa ce s-a intamplat?

-Dar Mark unde e?

-E la usa, nu vrea sa il vezi.

Veronica cred ca vrea sa-l bata pentru decizia luata dar o fac eu inainte. Nu e vina lui, din nou. Incerc sa ma ridic si o durere de cap ma trasneste dar o ignor si imi vad de treaba. Ies din camera si merg dupa Mark. Il gasesc in suragerie privind in gol si ma asez in fata lui.

-De ce ti-e frica?

-Nu mi-e frica, doar rusine! De ce te-ai ridicat? Ai fost lovita rau.

-Pai daca nu vine sacul la moara, vine moara la sac. Nu te-ai gandit ca te voiam langa mine?

-M-am gandit, dar apoi mi-am amintit ca am un copil, nu-ti pot face asta. Te rog sa ma ierti.

Se ridica de pe canapea si fara a ma mai privi paraseste casa si totodata si pe mine. Pana aici a tinut iubirea noastra.