Adevar si provocare

441 26 0
                                    

Aud un zgomot puternic si imi amintesc de Mark. Arunc patura de pe mine si ma grabesc spre camera lui. Il gasesc rezemat de perete tinandu-se de pat si bolborosind cateva injuraturi.

-Esti bine?

-Blanca? Ai ramas cu mine?

-Dap.

-Nu-mi spune ca ai dormit pe canapeaua aia incofortabila pe care ai luat-o special pentru mine cand te enervez.

-Exact acolo am dormit.

-Am crezut ca ai plecat cand am vazut patul gol, trebuia sa dormi cu mine.

-Mark...

-Stiu ca cer multe dar nu m-as fi apropiat de tine.

-Te simti bine?

Ii fac semn si ma asigura ca e o banalitate acea lovitura, mahmureala e mai grava.

-Iti fac o cafea cu sare cat faci un dus?

-Amara, nu sarata, vrei sa ma omori?

Ridic mainile in semn de predare si merg sa fac cafeaua. Gasesc in frigider si oua asa ca fac cate o omleta. Are nevoie de energie, ziua asta va fi una lunga. 

-Vedeta serii a venit!

Ca un fotomodel se prezinta in bucatarie dar ameteala il cuprinde si se tine de usa.

-Vedeta e putin ametita?

-Putin mai mult as spune. Am simtit miros de mancare, ce faci bun?

-Nimic special, omleta.

-Esti sigura?

-Normal sa sunt sigura! Idiotule!

-Poate sunt eu idiot dar omleta nu trebuie sa scoata fum asa negru.

Ma uit la tigaie si are dreptate, tigaia mea afuma bucataria. Opresc aragazul si Mark se repede sa deschida geamul lasand fumul sa iasa.

-Sunt o bacatareasa groaznica, nu?

-Eh, eu ma multumesc si cu cafea.

-Imposibil, trebuie sa mananci, ai pastile de luat.

-Sunt bine, ciorba aia a facut minuni.

In secunda urmatoare stranuta iar si se stramba nemultumit.

-Ce ziceai?

Bat din picior si dupa ce spal tigaia revin la omleta, dar de data asta stau teapana in fata tigaii avand grija de omleta.

-Mai bine mergeam in oras cum faceam de obicei.

-Da, prost obicei mai era ala. Trebuia sa iti gatesc in casa, ca acum.

-Cred ca nu era necesar.

L-as pocni dar omleta e mai importanta si dupa cateva minute omletele mele sunt gata si alaturi de cestile de cafea luam micul dejun pe balcon. Poate e inca frig afara dar e soare si ne da incredere ca vom rezista.

-Pana la urma te-ai descurcat, ti-a iesit.

-Nici nu ma indoiam.

Incepe sa rada si isi butona telefonul.

-Vei spala vasele!

Sare panicat si acum eu ma amuz.

-Nu asa ne-am inteles.

-Nu-mi amintesc sa ne fi inteles in vreun fel.

***

Are nevoie de haine groase asa ca trebuie sa te concentrezi. Cate tricouri si cate pulovere ii iei, e racit si trebuie infofolit bine.

De 3 ori Da(NEEDITATA)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum