Jurnalul

Craciunul

În timp ce aşteptam sa îmi răspundă Leo, cel mai bun prieten al meu, un băiat cu părul ciufulit şi brunet, cu ochii negrii ca cerul într-o noapte furtunoasă de vară, înalt, deştept. El face baschet deci s-ar putea să dureze ceva până să îmi raspunde la prea folositul mesaj: "Hei, ce faci?". După câteva minute de aşteptare, cel puțin aşa mi s-a părut mie, care am terminat ultimul volum din Harry Potter(de ceee??? ) am auzit un sunet foarte cunoscut mie, primisem un mesaj. Era de la Leo. «Hei. Bine. Tu?»

«Bine. Vrei sa ne vedem maine?»

«Nu pot, dar ne vedem de Craciun. Vine si tata.»

«Bine.»

Eram foarte apropiați. Atunci cand mă certam cu mama sau aducea pe 'cineva' acasă, eu îl sunam pe Leo, iar mama lui era bucuroasă să ma primească să stau la ei (sau mergeam la Damien, depinde de situație).El şi familia sa pur şi simplu mă făceau mereu să uit de toate problemele pe care le aveam.

Tatăl lui lucra împreua cu tatal meu vitreg în Anglia, iar ca în fiecare an, familiile noastre îşi petreceau Crăciunul şi Anul Nou împreună.

Se pare că nu ma simțeam tocmai bine pentru a o ajuta pe mama. Am luat o instalație de beculețe si am agățat-o de pereții plini de postere si picturi ai camerei mele.

Zilele au trecut ca nişte poli reci de vară, lăsând în urma lor balți de mocirlă pe marginile strazilor. Era în sfârşit Ajunul Crăciunului. Telefonul meu părea să se fi transformat într-o centrală de telefonie, deoarece primeam apeluri şi mesaje in continu (raspunsesem doar la cele de la Damien si Anne).

Masa era împodobită atât cu bucate cât si cu beteală si lumanări care împraştiau o aromă frumoasă de scortişoară. Eram îmbracată cu o rochiță neagră.  Era rochia mea preferata. Dintr-o data se auzi soneria. Am coborât grăbită din camera mea care se afla la etaj. În sfârşit au ajuns. În uşă erau Leo şi parinții lui, dupa cum văd, foarte bine dispuşi(ca întotdeauna de altfel). L-am îmbrățişat pe Leo şi i-am urat Crăciun fericit.

-Bună seara! Crăciun fericit! am zis eu politicoasa.

-Bună Jackie, Crăciun fericit si vouă! ne ură doamna Franco, mama lui Leo mie si mamei mele vizibil stresate.

Tata nu ajunsese încă.

-Haide Leo, grăbeşte-te, vreau sa îți arăt ceva, am încercat să-i şoptesc în timp ce se descălța.

A venit dupa mine.

-Salut si ție! zise Leo amuzat.

-Da,da,da. Crăciun fericit si alte cele...

-Deci ce vrei sa îmi arăti de este atât de important? Apropo, frumoase beculețe.

-Uite! i-am zis arătând către fereastra mică de lânga birou unde se afla un frumos glob de sticlă cu zăpadă, cu reni şi cadouri.

-Şi eu am unul... zise el scoțandu-şi telefonul si arătând către un glob micuț de sticla, cu zapada si cadouri care era atârnat de unul din colțurile telefonului său. Il am de la tine, mai țin minte, primul Crăciun împreuna. Atunci ți-am dat acel glob, iar tu pe acesta, zise el zâmbind, însă citindu-i-se pe față o umbră trădătoare de nostalgie.

-Aşa este. am zis eu visătoare. Bine. Haide să coborâm.

Ceilalți erau la masă. Ne-am aşezat discret şi am aşteptat până când cei trei terminară discuțiile despre aranjamente, vizibil stresați.

-Bine. Hai să mergem in sufragerie, cred ca trebuie să ajungă şi Jake. zise mama fiind în culmea fericirii.

În sufrageria stăpânită pe deplin de bradul impunător, ne-am aşezat aşteptânu-l pe Jake. În câteva minute, el şi-a făcut apariția în casă, fiind primit cu multă căldură din partea tuturor.

Sosise partea cadourilor. 

-Voi începe eu! zise Jake foarte entuziasmat.

Am primit de la el un ceas-brățară şi o carte, de la mama o brățară si de la părinții lui Leo un set de acuarele si pânze(am momente de criză când trebuue să pictez ca să nu fac ceva nebunesc, iar ei ştiu asta, mai pe scurt, pictura mă calmează). De la Leo nu am primit nimic, dar, eu i-am dat o pictură făcută de mine.

După ce s-a terminat acest frumos obicei, toți s-au dus să mănânce, urmându-i şi eu fărâ prea mare tragere de inimă. Când s-a sfarşit, am ieşit afară, în curte. Leo a ieşit dupa mine. Am trecut de poartă, îndreptându-mă către parcul din apropiere, dar Leo m-a urmat. M-am oprit lângă malul lacului mare si negru, care se întindea pe o suprafață aşa de mare, încât, sub cerul de tăciune nu i se zărea celalalt mal. În partea de sus a malului se afla un gard vechi dincolo de care se afla o stradă pavată îngust, cu case vechi de cărămidă, cu ferestre întunecate si sumbre. Am avut un impuls de a traversa străduța cu pierte, pe sub unele ferestre sparte sau acoperite cu scânduri printre care se zărea o dâră de fum care ieşea dintr-un horn al unei case din care pâlpâia o lumina estompată de după draperii. Era trecut de miezul nopții. M-am aşezat pe o banca de pe malul lacului, fiind conştientă că Leo mă privea de sus cu o expresie confuză, dar in acelaşi timp îngrijorată.

-Ce se întamplă cu tine? m-a întrebat el puțin timid, îngrijorat, exact pe acelaşi ton nevinovat pe care l-a folosit să mă întrebe când aveam şapte ani si întârziase la ziua mea, aceeaşi întrebare.

-Mai bine zis ce se întâmplă cu tine. i-am raspuns temandu-mă însă de răspunsul pe care îl voi primi.

Se apropie de mine, ridicându-mă şi luându-mi mâinile reci de pe fața purpurie pe care acum se prelingeau câteva lacrimi pe care mi le-a şters de pe obraji. Şi-a lipit corpul cald de al meu, îmbrățişându-mă. Mi-a prins foarte bine îmbrățişarea aceea, deoarece dacă nu mă ținea el erau toate şansele ca în acel moment să fi fost pe jos.

Dar acea îmbrățişare nu mai dură mult. Îmi dădu drumul, sărutându-mă pe obraz. Scoase ceva din buzunarul interior al gecii lui. Un pachet cu o hârtie verde cu buline roşii şi albastre. Îl întinse către mine.

-De ce nu mi l-ai dat in casă? am întrebat confuză, dar nu îmi răspunse.

L-am deschis. Înăuntru se afla un caiet folisit, cu foile scrise si o ciocolata (ştia cât de mult urăsc-iubesc ciocolata, de ce mi-a pus?)M-am uitat in caiet. Pe prima pagina scria:

"Pentru Jackie, cea mai buna prietenă a mea!

Sper să continui povestea, te iubesc,

Leo

P.S. să nu te sperii"

În colțul drept scria cu litere de tipar: LEONARD FRANCO. L-am răsfoit. Era al sau. Am dat la ultima pagina scrisă care avea data de astăzi: "......Cred că este ultima seara când o voi vedea pe fata care mi-a schimbat viața, bagajele sunt gata, joi plecam spre Anglia. Sper sa mă ierte."

Sper că a ieşit mai lung deoarece ieri nu am postat. Aştept critici si alte comentarii.