Jurnalul

Un baiat inalt cu parul ciufulit

Si se termina...

Era prima data cand il vedeam straduindu-se sa nu-i scape vreo lacrima pe obrajii imbujorati. Eu plangeam in hohote. Am vrut sa-i dau cadoul inapoi si sa fug pe straduta sumbra, dar mana lui m-a oprit.

-Multumesc. am zis eu printre sughituri.

-Imi pare rau ca trebuie sa aflii aceasta veste asa, dar le-am zis alor mei sa ma lase pe mine sa iti zic.

-Multumesc. am murmurat blocandu-ma cand l-am vazut plecandu-si capul spre al meu, vrand sa ma sarute.

Mainile imi tremurau inra-le lui. Imi atinse incet buzele, iar atunci ceva din mine a reactionat facandu-ma sa-mi plec privirea spre pamant.

-Multumesc. m-am balbait eu dupa un minut de tacere.

-Hai sa ne intoarcem acasa... zise el.

Nu i-am raspuns. Pur si simplu m-am asezatpe banca ne mai putand sa vorbesc. Nu mai eram in parc. Eram cu sapte ani in urma, la ziua mea de nastere stand suparata in fundul locului de joaca. In sfarsit a ajuns. Un baiat inalt cu parul ciufulit. S-a apropiat de mine si m-a  intrebat dece sunt suparate, dar nu i-am raspuns...

Acum eram cu cinci ani in urma. Ma plimbam prin fata unui acvariu cu pesti colorati, intr-o casa mare. Baiatul inalt cu par ciufulit ma privea din spate...

Eram cu doi ani in urma. Ieseam dintr-o cladire. Scoala. Tocmai avusesem olimpiada la franceza. Alergam pe scari spre un baiat inalt cu parul ciufulit. Dar acum era ceva schimbat. Avea o licarire in ochii lui de abanos pe care n-o observasem pana acum. M-am aruncat in bratele lui, iar el m-a sarutat pe frunte. Am inceput sa plang.

-De ce plangi? m-a intrebat el, dandu-mi suvitele de par de pe fata transpirata.

-Nu am stiut nimic. i-am spus plangand si mai tare.

-Sigur ca ai stiut, altfel nu as mai fi venit aici! mi-a raspuns el zambind.

Avusese dreptate. Luasem locul I.

Eram inapoi pe banca, cu fata plina de lacrimi, insa era ceva neobisnuit in aer.

-Jackie, haide acasa. Te rog.

Leo avea fata la fel de alba ca si zapada proaspat asternuta pe haina lui neagra. Asta era. NINGEA! Iar eu eram acolo cu baiatul inalt cu parul ciufulit, acolo in ninsoare, singuri. Ceva din mine a zis: "Acum ori niciodata!".

M-am apropiat de el si ridicandu-ma usor pe varfuri l-am sarutat. Obrajii ii devenisera imbujorati.

Era perfect.

Hei, scuze ca este asa de scur, dar promit ca o sa ma revansez in capitolul urmator. Kisses :**