Jurnalul

M-am desprins din sarut. Totul era minunat. El a inceput sa zambeasca.

-Te iubesc. mi-a zis el.

-Si eu te iubesc. i-am zis eu.

--------------------------------------------------------------

Timpul a trecut.

Afara ningea. Totul ers vesel si frumos. Cald si soare. Ningea cu petale de flori de cires. Era luna martie.

Scoala imi dadea batai de cap, dar nu tot atatea cate imi dadea jurnalul de la Leo, totusi, daca il priveai, puteai zice ca este un jurnal obisnuit.

Dar nu era tocmai asa.

Jurnalul era unul diferit. La fiecare pagina puteai sa traiesti sentimentele scrise. Pur si simplu vedeai ceea ce se povestea.

Bun. Am incercat sa vorbesc cu Leo, dar nu am reusit. El nu imi raspunde.

Poate va intrebati cum am aflat despre jurnal? Mda... Bonnie nu a putut vedea povestile. Si nu, nu este totul in capul meu. Sau poate este. Nu! Nu este, si asta este bine. Sau?

.....

Eram intr-o plictisitoare ora de istorie. Afara soarele zambea copacilor pregatiti de nunta. Incepusem sa rasfoiesc jurnalul de la Leo (pana atunci nu putusem sa-l deschid fara sa plang). Dadusem la o pagina la intamplare.

«Ma aflam intr-un parc, nu stiu care, dar era mare. Ma plimbam, cand il vad: un baiat inalt cu parul ciufulit,  se plimba cu o fata pe care o tinea de mana. Fata era roscata cu pistru draguti care erau asezati pe fata ei conform unui joc de sah de mult inceput, cu ochii verde smarald ce priveau visatori. La un moment dat fata si-a smucit mana din stransoarea lui si a inceput sa tipe:

-De ce nu zici nimic? Te gandesti la fata aia bruneta, inalta, care face volei cu fratele meu? Asa-i?

-Nu ma gandeam nici un pic la Jackie pana sa zici tu asta. a zis Leo

-Nu ma refeream la Jackie. Eu ziceam de Abby. 

Atunci fata s-a uitat urat la el si a fugit.

-Sper sa nu te mai vad niciodata, ticalosule! a zis ea printre lacrimile care-i dansau le fata.»

Ok, asta a fost ciudat. Nu ma asteptam la asa ceva. Noelle se uita ciudat la mine, dar nu am putut-o auzi deoarece am fost trasa inapoi in jurnal.

«De data asta era doar Leo. Si-a sters nasul si a zis:

-Jackie, stiu ca dupa ce vei vedea asta poate vei avea o parere schimbata, dar sa stii ca eu mereu ma gandeam la tine.»

Am vrut sa mai ascult, dar in loc sa simt ceva in suflet, n-am simtit decat o durere puternica peste obraz. Noelle ma trezise la realitate.

Hei, stiu ca nu este prea reusit, dar l-am scris la repezeala, deoarece trebuie sa ma pregatesc pentru olimpiada de franceza. Voi mai posta cand voi avea timp, chiar daca capitolele vor fi mai scurte. Love ya and don't forget to vote and follow me :**

P.S. scuze pentru greseli :)