Jurnalul

Ce pun la cale?

Am inchis ochii si mi-am frecat fruntea. Iar ma lua cu durerea de cap. Tom s-a intors cu o gogoasa si ceva de baut. S-a asezat pe scaun, in fata mea si a luat o gura din bautura sa. M-am uitat la el printre degete, de parca m-as fi uitat la un film din ala stupid de groaza. A intins mana si mi-a tras mana mea de pe fata.

-Totul o sa fie bine. Nu-ti mai face atataea griji.

Am vrut sa-l cred si dintr-o data am realizat ca vroiam sa-l revad. Am oftat.

-O sa incerc. Ma duc pana la baie.

M-a prins de mana. I-am simtit pulsul si mi-am dat seama ca freamata in ritmul inimii mele, de parca noi doi ne-am fi sincronizat trupurile.

-Ce e? l-am intrebat.

-Ammm. Nimic. Lasa.

-Bine.

Dupa ce m-am intors de la baie "iesrea" noastra a decurs normal, adica am vorbit despre tot feleul de chestii. La un moment dat ochii mi-au picat pe ceasul mare din mijlicul pietei. Era ora 4. Cum de a trecut asa de repede timpul? Sau poate nu mai stiam sa citesc ceasul? Nu. Clar era ora 4 si 7 minute.

-Eu, eu trebuie sa plec. E tarziu. am zis putin rusinata.

-Dar cat e ceasul? m-a intrebat el.

-E 4 si 10.

-Esti sigura? m-a intrebat el putin ingrijorat.

-Foarte sigura.

-Bine. Daca nu plec in momentul asta o sa intarzii mai mult decat am intarziat deja. a zis el agitat.

-Unde sa intarzii? l-am intrebat curioasa. 

El se ridicase deja de pe scaun.

-Promite-mi ca o sa ma suni. a spus luandu-si haina de pe spatarul scaunuli.

-Iti promit.

-Te iubesc! a zis el si a plecat.

Am plecat si eu. Putin confuza. Dar o sa il sun. Pe cand ma indepartam l-am vazut cu coada ochiului in mijlocul drumului. Zagazurile cerului plumburiu s-au rupt si s-a pornit o ploaie rece. Mi-am mai aruncat o data privirea inapoi si l-am vazut cum incearca sa opreasca un taxi si nu reusea. A traversat pana la staia de autobus si s-a asezat pe banca de sub asa zisul acoperis al staiei. Mi-am intors pasii. Il voi urmarii sa vad ce pune la cale. "Jackie, nu stii in ce te bagi" mi-a soptit subconstientul.

Se urcase in 6 asa ca mi-am tras esarfa pe cap si m-am amestecat in multime, aproape de el, dar fara sa ma observe (cred). Peste 3 statii luuungi a coboarat iar eu l-am urmat. Dupa ce am trecut de Bulevardul Rozelor s-a strecurat pe o stradut ingusta si intunecata, cu niste cladiri vechi si darapaneate care o margineau. Una din ele mi-a atras atentia. Era galbena si prin alocuri se zareau caramizile ploaute de ani. Geamurile erau aparate de gratii groase si verzi-ruginite. Am mai inaintat putin si l-am vazut pe Tom intorcandu-se catre mine. M-am ascuns dupa o pubela. Dupa ce s-a intors la drumul lui, am iesit din ascunzatoarea puturoasa. Am inaintat si am zarit o usa masiva din fier negru care avea o placuta argintie pe care era gravat "207A.intrare.principala", iar mai incolo era o usa exact la fel pe care era o placuta maronie pe care era gravat "207B.intrare". Deasupra era o tabla neagra pe care scria cu alb: "Orfelinatul nr.3 ". Dupa orfelinat cotea o alta straduta sumbra. ‹Calea Noptii nr.316, Cantina› am citit pe cladirea unde a intrat Tom cu un scartait ingrozitor de usa. Oare cum o sa intru acolo fara sa fiu auzita? Mi-am facut cuaraj si am intrat. M-am ascuns dupa prima masa pe care am zarit-o. La cativa pasi de mine il vedeam pe Tom in lumina slaba a candelabrului vechi. Se indrepta spre cineva. Oh, nu. Nu putea sa fie ea. Se indrepta spre ratonul ala care isi vopseste fata cu bidineaua inainte sa iasa din casa. Era Eveline. Evelin cea mai fitoasa si aroganta persoana din viata mea. Era cu mine la scoala. Intr-o clasa paralela. Din clasa a 5-a de cand m-am mutat la Ashford School ea m-a urat. Nu stiu de ce. Eu nu eram o amenimtare in privinta popularitatii ei, ba chiar cu cat erau mai multi pusti care sa-i poarte umbra, cu atat mai bine pentru ea. Era bogata. Daca iti mirosea pe hol a ceva dulce si usturator la ochi putei fi sigur ca este ea cu catelusele ei, Mina si Audrey care se maimutareau pe tocuri de 12 centimerti aratand ca niste girafe in calduri. Dar era ciudat. Ele nu erau aici.

Am incercat sa ma apropii de locul unde se aflau cei doi ca sa ii pot auzi ce vorbeau, cand, de aub masa apropiata am zarit-o pa Audrey care cred ca se furisase la fel ca mine.

-Hei. mi-a zis ea in cea mai scazuta soapta posibila si s-a apropiat de mine.

-Hei. Ce faci aici? am intrebat-o ridicandu-mi o spranceana sau cel putin asa aveam eu scenariul in minte, caci eu nu pot sa-mi ridic o spranceana.

-Pai am urmarit-o pe Eveline. M-a lasat balta spunandu-mi ca trebuie sa ajunga undeva rapid. Mi s-a parut ciudat asa ca am urmarit-o. Tu?

-Pe mine m-a lasat balta Tom. Aproape ca a alergat ca sa ajunga aici. Ce pun la cale?

Am facut schimb de priviri cu Audrey si am inceput sa-i urmarim. Ceva imi vibra in geanta si nu era telefonul...

Hei. Uite ca am pus capitol nou. Sper sa va placa. Va astept parerile. O sa incerc sa postez mai des. Ly.K.Bye.

Amm. Daca sunteti draguti, si stiu ca sunteti cei mai pufuleti, va uitati si la cealalta carte a mea? :3 Mersi anticipat.