Era o zi calduroasa. Foarte calduroasa. Era o zi perfeca pentru o plimbare, dar stai, azi ma intalnesc cu Tom. Cat e ceasul? M-am speriat cand am vazut ca e ora 10. Bine. Trebuie sa ma pregatesc.
La 11.30 eram gata. Aproape. La 12 am iesit din casa si m-am indreptat cu pasi grabiti spre Starbucks. Cand am ajuns (12.28) nu era prea aglomerat asa ca nu mi-a fost greu sa ma uit dupa Tom, dar el nu ajunsese inca.
Mirosurile si infatisarea bine cunoscuta a magazinului Mango m-au invaluit in magia lor consumista. Cand m-am dus sa platesc puloverul rosu pe care il luasem a inceput sa ma doara stomacul. Un lucru era clar. Muream de foame. O sa ma duc la Starbucks, intr-un colt umbros. Pun pariu ca pe o zi coplesitoare ca asta nu ar sta nimeni la mesele din fier de pe aleea lata si strajuita cu flori. O sa imi iau un cappucino si o briosa cu afine si o sa stau sa il astept pe Tom. Parea sa fie un plan ca lumea. Avusesem dreptate, nu mai era nimeni la mesele de afara. Era prea cald. M-am asezat la cea mai apropiata masa de o magnolie uriasa si m-am apucat sa-mi torn zahar in bautura in timp ce ciuguleam din briosa uriasa.
N-as putea spune cum sau cand i-am simtit prima data prezenta. A inceput discret, cu o mancarime pe sub piele. M-am foit pe scaun incercand sa ma concentrez asupra paginii cu premiere cinematografice din Time News Magazin, dar nu reuseam sa fiu atenta la cronicile de film. Iritata, mi-am ridicat privirea. Tom statea sub un felinar, la mai putin de cinci metri de mine. Apoi, ca si cand mi-ar fi simtit privirea, ochii i-au lunecat de la stalp la mine. A ramas nemiscat ai l-a cuprins un fior, de parca s-ar fi starnit brusc un vant rece.
El a venit in graba spre mine. S-a oprit langa masuta din fata mea si nu a scos nici o vorba pret de cateva clipe interminabile. Nu stiam ce sa fac, mai ales ca eram neasteptat de agitata. In sfarsit am curmat tacerea aceea insuportabila.
-Hei Tom.
A tresarit de parca tocmai ar fi sarit la el cineva de dupa colt si l-ar fi speriat.
-Oh, chiar esti tu. Chiar ai venit? a zis el emotionat.
Probabil se astepta sa ajunga aici, sa stea cateva minute si sa plelce constatand ca eu nu imi voi face aparitia.
-Normal ca sunt eu. Ce credeai? Ca e o fantoma?
S-a lasat sa cada pe scaunul din ata mea ca si cum dintr-o data nu l-ar mai fi tinut picioarelel.
-Nu. Doar ma bucur sa te vad.
Vorbise fara ocolisuri, dar am clipit si m-am simtit de para as fi incercat sa gandesc cu un creier lichefiat.
Ii simteam mirosul. Acel miros pe care il avea mereu. Parfumul lui Boss era la fel de ispititor ca intotdeauna. Aceeasi aroma care te indrepta spre pacat, spre ispita si nu-i poti rezista. M-am ridicat si l-am imbratisat. Atingerea lui a facut ca totul sa fie mai placut si m-a cuprins un val de caldura de nedescris. Cu un gest ordonat parca de altcinea mi-am coborat mana de pe umarul lui pe piept. Tom m-a prins cu bratele si si-a lipit buzele de ale mele.
Il iubeam, iar Leo nu ma putea opri din a face chestia asta. M-am desprins usor din stransoarea mainilor lui. Ne-am asezat la masa si ne-am zambit. Era perfect.
-Ammm, ma duc sa-mi iau si eu ceva.
-Bine. Te astept aici.
CITEȘTI
Jurnalul
General Fiction"Bine. Deci se pare că Jackie a primit un jurnal nu tocmai normal." Este prima mea carte serioasă. Sper să vă placă.♥ PAUZĂ
