Jurnalul

Frica.

Stăteam ascunsa impreuna cu  Audrey, ascultandu-le discutia soptita:

-Cand ne mai putem vedea intr-un loc normal? a intrebat Eveline.

-Crede-ma . Locul asta e mult mai normal decat celelalte unde ne-am intalnit. Si oricum, trebuie sa definitivam planul. Nu putem porni la drum doar cu jumatate de harta.

-Ai dreptate. Hai sa ne intalnim maine, tot aici, ca sa puntem termina.

-Nu. Ne trebuie alt loc de intalnire. Probabil cineva ne-a urmarit, sau mai stiu eu cine ne-ar putea afla planul.

-Bine. Atunci unde ne vedem?

-Aici. si ii arata un biletel.

-Pe unde mai este si asta?

-Nu iti pot zice acum. Am impresia ca cineva ne asculta. Iti dau datele printr-un mesaj.

-Bine. Ne vedem maine.

Si cu pasii apasati, care rasunau in intreg salonul, a iesit afara fara sa se uite in directia noastra. Tom s-a intors si a intrat pe o usa din fundul incaperii. Am vrut sa ma duc sa vad ce face acolo, dar baraitul din geanta ma nelinistea, asa ca am ales sa merg acasa. Trebuia sa imi fac temele.

Mi-am luat ramas bun de la Audrey, care a zis ca ea mai ramane pentru a vedea daca se mai intampla ceva.

Cand am ajuns acasa, nu era nimeni, asa ca mi-am luat un mar si m-am dus la mine in camera. Am rasturnat continutul gentii si am dat peste jurnal, care, cand a atins patul s-a deschis. Vocea lui Leo s-a auzit din toate partile.

-Te-am avertizat sa nu ai de a face nimic cu el. Acum uite unde te-a adus. Vorbeste cu castorul ala si nu iti spune ce se intampla. O sa iti faca numai rau. O sa te sarute si o sa te lase pe urma cu ochii in soare si o sa plece in drumul lui.

-DA! LA FEL CUM AI FACUT SI TU! i-am tipat inapoi inainte sa mai apuce sa zica ceva.

-Da, dar eu am avut un motiv intemeiat sa te las. Eu a trebuit sa ma mut. Ei bine, eu nu cred ca intre voi doi se va intampla ce s-a intamplat cu noi.

-Ar trebui sa fii fericit pentru mine pentru ca am trecut peste. Nici nu stii cat am plans dupa ce ai plecat. Era sa incep sa ma tai, dar am rezistat, gandindu-ma ca va exista altcineva care sa ma trateze asa cum o faceai tu.

-Tu chiar nu intelegi nimic! Inima mea se hranea cu durerea ta! Atunci cand nu ai mai fost ranita din pricina mea, eu am inceput sa-mi pierd puterea si nu am mai comunicat cu tine, dupa cum bine stii. Acum am simtit ca iti este teama. Si stii prea bine din ce cauza iti este teama, cred ca nu mai este nevoie sa o zic si eu.

-Ba da, hai, spune!

-Se pare ca atunci cand esti cu el iti este teama sa nu te lase cum te-am lasat eu. ITI ESTE FRICA CA NU ESTI INDEAJUNS DE BUNA PENTRU EL, LA FEL CUM ITI ERA SI ATUNCI CAND ERAI CU MINE, si asta ma hraneste pe mine, FRICA TA!

-Monstrule! am tipat din toti rarunchii. Tu nu te auzi ce minciuni vorbesti, nu iti dai seama ca inima ta inventeaza chestiile astea deoarece ii este frica sa nu fie ceva mai puternic intre mine si el decat era intre noi!? Nu iti dai seama ca minti!

-Uite, vezi. Si cu furia asta imi creste mie puterea. Nu te voi lasa de acum inainte daca nu te desparti de el.

Jurnalul s-a inchis. M-am intins pe pat pentru a medita la celel auzite. Nu era nimic adevarat. Sau poate ca era?

Heiii. Da. Am pus next. Stiu ca am zis ca va fi lung, dar voi posta mai des, deci. Ok. Vote. Sper ca va place. Astept parerile. °•big hug•°