Hibrid-The Black Angels

Capitolul 2

,,Bine ai venit in Palatul Iadului, Echo!"imi spun eu si intru pe poarta scolii. ,,Pregateste-te sa infrunti diavolii cu chip de ingeri!".

Intru in clasa si ma asez in banca mea. Candva se inghesuiau colegii sa stea cu mine in banca, sa vorbeasca, sa ma vada...acum stau singura.

Nu ma vede nimeni si asa este mai bine. Nu am chef de alte insulte si batjocore de toate felurile posibile si imposibile. Vreau doar sa traiesc in pacea mea, sa fiu lasata sa imi duc pacatele pana la final...

Intra diriginta, profesoara de istorie. Era insotita de doi baieti inalti, bruneti si cu ochii de un albastru sclipitor. Sigur erau gemeni, aratau absolut identic.

-Buna ziua, elevi!ne spune ea cu acel zambet dulce, dar fals.

Spun fals, pentru ca atunci cand incepe sa asculte si sa predea toata duiosia ei se transforma in rautate. Si in cancelarie este tot la fel...ce diavol.

-Vreau sa vi-i prezint pe gemenii Nox, noii vostri colegi. Puteti sa va prezentati clasei, baieti!

Ei ne privesc ca pe niste prosti facuti gramada. Nu schitau niciun zambet, ba chiar aveam impresia ca o sa ne bata in pauze...apreciez sinceritatea.

-Eu sunt Damon. spune unul cu o voce neutra si seaca, fara pic de interes.
-Eu sunt Darko. adauga si celalat cu aceeasi ,,tragere de inima."

-Mai cu viata, baieti! Nu fiti timizi, sunt noii vostri colegi! ii incurajeaza profesoara.

-Dah...colegi...raspund ei cu sila si lene.
-Urati-le bun venit lui Damon si Draco, elevi!

-DARKO! tipa el de sarim toti speriati.
Fratele lui incepe sa rada. Avea un ras destul de...ciudat.

-Ma scuzi...Darko. Duceti-va in ultima banca la perete ca sa putem incepe ora de istorie.

,,Bine ati venit in fundul Iadului!" ma gandesc eu nostalgica. Sper ca soarta sa va crute macar pe voi...desi nu cred.

Ei se asaza in spatele meu...dar eu stateam in penultima banca de la geam, nu de la perete. Ori nu au auzit, ori nu le-a pasat de ce a zis profesoara.

-Am spus sa mergeti la perete!striga ea suparata, dar ei o privesc in ochi si casca.
-Ne pare rau...urechile noastre nu percep sunetele scoase de fiinte inferioare din toate punctele de vedere. zice unul dintre ei cu un calm desavarsit.

Elevii incep sa chicoteasca, spre disperarea si nervii profesoarei care ne da un test fain de nici 5 nu voi lua.

In pauze toti s-au asezat pe ,,bisericute". Stateau si barfeau in diferite colturi ale clasei despre subiecte nasoale.
Imi amintesc ca odata si eu faceam parte din una si ii barfeam pe ceilalti copii cu situatii materiale precare.

Acum ma simt groaznic din cauza asta. Imi bateam joc de cei saraci si uite unde am ajuns... nici ei nu ma baga in seama, ba chiar ma vorbesc de rau.

Ii privesc pe furis pe noii colegi. Unul statea comod pe scaun si cu picioarele pe banca, iar celalalt era asezat pe banca si cu picioarele pe scaun.
Nu vorbeau unul cu altul, erau cufundati in telefon.

Ce oameni bizari. Asa tacuti...sunt frati pana la urma, ar trebui sa fie cei mai buni prieteni. Inainte de accident imi uram sora...voiam sa scap de ea pentru ca era sacaitoare. Acum...as da orice sa o am macar pe ea langa mine.

-Nu te mai holba ca proasta!striga unul dintre ei, iar mie imi sare inima de frica.
Fratele lui rade.

-Ai speriat-o, Damon...
-Pai sta si se holbeaza ca proasta! Nu sunt piesa de muzeu! Daca vrea sa spuna ceva, sa spuna! Daca se uita asa de ciudat ma enerveaza!
-Spune-mi un singur lucru care nu te enerveaza pe tine.
-Tsh...mai taci, prostule!