Amnesia [Ashton Irwin Fan Fiction] - A doua carte + A treia carte

And the dreams you left behind you didn't need them

Imi povestea mereu despre visele ei. Despre cum ar vrea sa fie o dansatoare. Despre cum si-ar dori sa locuiasca intr-o casa mare. Despre cum si-ar dori sa aiba o familie, un sot si cel putin un copil.  I-am promis ca atata timp cat vom fi impreuna o sa se intample. Planuiam sa o cer de nevasta. Planuiam sa imi iau o vacanta de un an in care sa ne mutam in casa noastra, poate de ce nu sa avem si un copil. Dar toate visele, si ele mele si ale ei, nu mai pot fi decat vise. Ea plecase, ma parasise. Acum il avea pe el care sa ii indeplineasca visele. In seara asta trebuia sa ii arat ca locul ei e langa mine. Trebuia sa ii arat asta. Nu stiu cum, dar stiu ca trebuie sa fac in seara asta.

- Deci ce ai mai facut? o intreb in drum spre casa.

- Pai, i-am acordat atentie lui si cam atat. imi raspunde cu un zambet angelic.

- Eu am fost in turneu si cam atat. ii spun ca un om ipocrit.

- Pai si sa inteleg ca a fost frumos in turneu?

- Da.... a fost.... bine.... ii spun in timp ce ma balbai.

- Si acum ce ai de gand sa imi faci?

- Cum adica? o intreb speriat.

- Pai, ma iei la tine acasa asa pe ochi frumosi?

- Te ajut fiindca te iubesc.... ii spun repede si ajungem in fata usii. I-o deschid si ea intra in casa. Luke s-a ridicat speriat de pe canapea si se uita curios la noi.

- Ai rapit-o? Eu cand ti-am zis sa lupti pentru ea nu ma referam sa o rapesti! urla la mine si eu rad.

- A venit de buna voie. ii explic.

- Cu ce ai mituit-o? ma intreaba el inca speriat.

- Am venit fiindca am avut niste probleme acasa. ii explica ea si dupa el se linisteste.

- Si acum, fiindca cunosti casa asta ca pe apa, nu mai trebuie sa iti arat unde e camera de oaspeti, dar daca vrei iti dam alta camera. ii spun si ea da negative din cap.

- E perfecta camera de oaspeti! imi spune si imi zambeste. Merge sus si eu o urmez. Intra in camera de oaspeti si se aseaza pe pat.

-  Nu vi sa vezi un film cu noi ca in vremurile bune? o intreb si ea da afirmativ din cap. Se ridica si coboram.

- Asta il vedem! urla Calum si pune un film. Era filmul nostrum favorit. Al meu si al ei. Statea pe fotoliu si noi pe canapea. Pe la jumatatea filmului a inceput sa planga din cauza scenelor. Ma durea sa o vad asa, dar imediat dupa a venit o alta scena ce a facut-o sa rada zgomotos. Am inceput sa radem si sa ne jucam cu perne si cu floricele de porumb.

- Imi era dor de asta! spune ea si toti ramanem masca.

- Ne-a fost dor de tine! ii spune Luke si ea ii ia in brate pe toti si se opreste in fata mea.

- Iti multumesc ca esti langa mine si pentru ca ma ridici atunci cand cad! imi spune si ma strange tare in brate.

And the dreams you left behind you didn’t need them