Clipa De Foc

Capitolul 10

Mă trezesc cu o durere de cap groaznica. Nu știu ce se întâmplă în jurul meu. Cum am ajuns acasă? Ce s-a întâmplat azi-noapte? În mintea mea apăreau multe întrebări ce nu puteau primi răspuns. Mă uitam în gol (golul tavanului alb), apoi în stânga mea. Rochia purtata azi-noapte îmi atrage atenția olfactiv, miroasea foarte cunoscut, miroasea a patronul cu care am dansat. Da draga, tu dansezi cu necunoscuți. Într-un impuls, am strâns tare rochia la piept. Inima îmi bătea foarte tare, îmi era dor de el cu toate ca o parte din el era atât de aproape de mine.

Cineva îmi intrerupe îmbrățișarea cu rochia:

- Umm, ce faci cu rochia aia în brațe?

- Tu ce cauți aici? Ai venit sa Îți lași parfumul ieftin în casa mea? zic eu puțin speriata de faptul ca M-a văzut îmbrățișându-ma cu rochia și încercând sa mă scot basma curata din situație.

- Stai liniștită, parfumul meu s-a dus de mult. Mirosul vine de la rochia ta. zice zâmbind. Și pana la urma, nu mă deranjează sa Îți placa parfumul meu. Dar hai sa o luam ușor...

-Lasă astea. Zi-mi, cum am ajuns acasă?

- Pai, Te-am îmbătat. Și era puțin cam urat din partea mea sa te las sa mergi acasă în halul ăla. Așa ca am lasat-o pe Ana în club și Te-am adus acasă.

Nu mai aveam cuvinte. Mi se părea foarte drăguț gestul, dar în același timp puțin deplasat. Inima îmi bătea foarte tare încât aveam sentimentul ca și el putea auzi.

- Umm, nu m-am prezentat. Eu sunt Vlad. Sunt student la medicina în anul 5.

-Eu sunt...

- Renata.

Mă simțeam așa de bine când îmi rostea numele. Voiam sa îl aud continuu Cum mă striga.

- Sa știi ca dacă nu înțelegi ceva, LP-uri, cursuri, poți sa te bazezi pe mine oricând.

Eu afirm printr-un chicotit scurt.

-Umm, știi, vreau sa mă odihnesc..Dacă știi tu...

-Plec acum, Blondo. Se vede ca nu ești din Constanța. Aici oamenilor le place compania. zice el râzând.

Se îndrepta spre ușă, dar se oprește brusc și închide ușa.

- Sa nu mai bei atât, nu vreau sa pățești ceva.

Arunc cu o perna către el, Într-un mod puțin cam nesimțit stricând momentul creat probabil fără intenție.

Nu am putut dormi din cauza lui. Am tot încercat sa nu mă mai gândesc la el. Nu am reușit. Decid sa merg în bucătărie pentru a manca ceva. Pe blat observ un bilețel: "Dacă te mai doare capul ia o aspirina, ai o folie pe birou. Numărul meu e pe frigider. Vlad"

Mi se părea așa drăguț gestul lui..Alt motiv sa nu îmi pot lua gândul de la el...E așa perfect. Nu! Tu nu! Tu facultate! Fără băieți! Dar...