Telefonul de sub spatele meu bâzâie haotic deranjându-mi somnul dulce. Dorind sa mă ridic, Mi-am dat seama ca farfuria de prăjituri aproape goala dormita pe soldul meu împiedicându-ma sa mă ridic. Încercam sa îmi caut telefonul cu ajutorul pipaitului fara a-mi distruge laptopul ce mă privea solicitat de pe picioarele celui de lângă mine care cu siguranță s-ar fi trezit buimac și panicat întrebând de Războiul de Independenta. Plus ca dormea așa frumos...Telefonul fata, telefonul. sunt întreruptă de conștiința de om somnoros și enervat ce abia mai suporta bâzâitul de sub spate.
E: Alo... zic eu cu o voce de om scârbit de sunetul telefonului.
A: Ce faci, gagica?
E: Tu erai, nebuno? zic eu încercând sa mă ridic repede amintindu-mi prea târziu ca mai doarme și cineva cu mine, trezindu-l.
V: Ce?...
Îi fac semn sa tacă puțin, el aprobând trântind capul pe perna și făcându-se lung în pat.
A: Hai gata! Zi. Cum o duci?
E: Mai bine ca niciodată. zic fixandu-mi privirea pe Vlad ce mă trăgea continuu de mana înfulecand ce a rămas pe farfurie.
Ana nu mai zice nimic. Singurul lucru pe care îl mai pot auzi e ceva căzând pe jos. Tăcerea din timpul convorbirii e întreruptă de o voce pițigăiata:
A: Scuzeee. Am scăpat cartea jos din brațe. zice chicotind. Așa. Deci ce s-a întâmplat de ești așa de bine?
E: Nu e ce, e cine.
A: Uuuu, patronul de la club, ha?
E: Cum ai..?
A: Telepatie. imi zice parcă știind ce voiam sa zic întrerupându-ma cu mândrie. Așa și ești cu ăla?
E: Da și...zic eu entuziasmata dandu-mi seama ca ar trebui sa mă opresc datorita faptului ca era și Vlad acolo și nu voiam sa par foarte disperata.
CITEȘTI
Clipa De Foc
FanfictionRenata era o simpla studenta la medicina în Constanța pana când l-a cunoscut pe el..Destinul i-a fost schimbat Într-o clipa.
