Motivele depresiei

Capitolul 6:Nu îmi vine să cred

M-am uitat la mine în palmă și am observat că pliculețul avea o semnătură pe el. M-am gândit de două ori înainte să îl deschid ,deoarece nu știam ce putea fi acolo sau de ce mi l-a lăsat acea femeie ,însă am fost cuprinsă de un sentiment puternic de curiozitate și l-am deschis în final .
Rămăsesem mută......În acel bilet era o carte de vizită, dar nu una simplă,ci una extravagantă, pe care scria.....că sunt invitată la casa de cultură din orașul ce se afla la o mică distanță de satul meu în scopul de a îmi lucra talentul muzical.

Eram foarte sigură că totul a fost o farsă, și de aceea nu știam dacă să le spun părinților mei sau nu. În mintea mea, conștientizam că dacă vor afla despre asta ,și nu de la mine, vor fi supărați, așa că m-am hotărât să le spun fără nicio ezitare.

În timp ce eu mă concentram asupra modalității pe care voiam să o folosesc ca să-i anunț pe părinții mei despre ce s-a-ntâmplat, se aude în fundal un claxon puternic. Era tatăl meu ,care-mi făcea semn să mă urc în mașină să mă ducă acasă. Parcă venise și vremea să vină, deoarece îl așteptasem aproape 30 de minute.M-am urcat repede în mașină, fără să mai stau pe gânduri ca să nu îi las nicio suspiciune.

Tata:Bună,draga mea! Cum te-ai descurcat la școală?

Eu:Destul de bine. Mi-a corectat domnul profesor de matematică tema și-a zis că am redactat-o foarte bine, iar la engleză am fost ascultată la alfabet și l-am interpretat aproape perfect.

Tata: S-a mai întâmplat și altceva ,despre care trebuie să aflu?

Eu:La ce te referi? Ce fel de lucru să se mai fi întâmplat în afară de școală?

Tata:Tu să-mi spui, căci eu știu deja ceva.

Eu: Ce anume?

Tata: Cineva ți-a făcut o vizită azi la școală? Mă înșel?

Eu: Nu te înșeli, a venit azi în timp ce te așteptam o doamnă foarte ciudată, care mi-a lăsat o carte de vizită.

Tata: Deci ,a sosit... Credeam că nu o să aibă timp să treacă pe la tine pe la școală..

Eu: Ce vrea să însemne asta?

Tata: Păi, eu și mama ta am observat că în ultima vreme la plictiseală cânți.

Eu: Așa și, ce are asta de-a face cu femeia aia?

Tata: Păi, ne-am înțeles cu ea să vină cu câteva minute înainte să termini tu orele, ca să te audă cântând ,să îți dea biletul și să plece misterios.

Eu: Nu era mai ușor să-mi zici că vrei să mă dai la cursuri de canto? Erau toate acestea necesare?

Tata: Da ,pentru că nu știam sigur dacă ai fi acceptat, în ciuda talentului tău, așa că trebuia să-i demonstrăm într-un fel profesoarei că merită să te instruiască.

Eu: Mai pe scurt, nu ai știut dacă vreau să dau probă, nu?

Tata: Exact! Mă bucur că ai înțeles. Acum, fiindcă i-ai plăcut mult, ai să mergi la cursurile astea?

Eu: Să știi că puteai să mă întrebi civilizat, dacă ai fi făcut asta, ți-aș fi zis că-mi place mult să cânt și că vreau să-mi îmbunătățesc vocea,nu știu dacă este chiar necesară o astfel de pregătire,dar dacă asta v-ar plăcea să fac,accept.

Tata: Nu o să regreți.

Eu: Da da da da ,am înțeles, acum putem să mergem acasă, pentru că vorbim de 10 minute și stăm pe loc și vreau să mă duc să-mi fac temele până la ora cinei?