Motivele depresiei

Capitolul 12:Vine?

Eu:Stai,mai e un lucru!

Mama:Și anume?

Eu:Păi,cum rămâne cu sâmbătă?Parcă rămăsese să îmi spui .....

Mama:Am hotărât ca.... tu să nu te duci nicăieri, fiindcă ce-ai făcut tu a fost jignitor la adresa mea și teribil ,astfel dând impresia că nu ai cei șapte ani de acasă....

Eu: Cum adică nu mă lași? Pentru câte am făcut ca să reușesc să te conving, tu tot nu vrei să renunți la orgoliul ăsta?

Mama: Știai și tu că nu am s-o fac, așa că nu știu de ce ai mai sperat....

Eu: Să știi că îți mulțumesc foarte mult, ești cea mai bună mamă din lume.....!!!!(Și plec în camera mea trântind toate ușile ca o isterică, fiindcă eram foarte nervoasă în acel moment, din cauză că aveam o mică și inofensivă speranță că mama mea mă va înțelege în sfârșit o dată în toată viața mea.....)

Știam că nu aveam s-o conving cu o așa ușurință, însă liniștea sufletească pe care o simțeam atunci când mi-a spus decizia ei ,m-a făcut să cred cu toată inima mea că nici măcar nu s-a sinchisit să se gândească asupra ce am spus eu.

Ce era și mai trist era că îmi era scârbă să mă mai duc să o întreb care era orarul de vineri.... m-am gândit pentru câteva secunde dacă să mă duc ironică la ea și să îi cer hârtia ,pe care ea urma să noteze orele dictate de doamna de biologie,însă mi-am zis că nu mai pot să dau ochii cu ea și m-am decis să mă duc la tatăl meu în grădină și să îl rog frumos să se ducă el în locul meu.

În grădină
Eu: Bună tata! Ce faci tu acolo?

Tata: Bună ,draga mea! M-am gândit să mai umblu și eu la florile din grădină, mai exact să le îngrijesc ,astfel încât să dea o impresie mai bună per total grădinii...

Eu: Știi ,tată? Eu mă bucur foarte mult că tu aloci din timpul tău și lucrurilor minore legate de curte sau de casă, dar care privite dintr-o altă perspectivă au o importanță semnificativă...

Tata: Mulțumesc, chiar apreciez că mi-ai zis asta, însă totuși nu cred eu că tu ai venit doar și doar pentru asta.....

Eu: Dar tu de unde știi?

Tata: Păi, știi și tu că atunci când două persoane fac un copil, el adoptă de la fiecare dintre părinți anumite caracteristici....

Eu:Așa și, ce legătură are asta cu despre ce discutam?

Tata: Nu m-ai lăsat să termin,scumpa mea.... Revenind, tot ce voiam să-ți sugerez prin lucrurile, pe care ți le-am zis ,a fost că tu ai luat personalitatea în mare parte de la mine, mai pe scurt: știu că atunci când te interesezi dintr-o dată în legătură cu cineva, un favor trebuie să-ți facă acea persoană....

Eu: Să zicem că ai dreptate..... Așa😋; știi? Voiam să te rog mult să te duci să vorbești cu mama....

Tata: Dacă are legătură cu Zoe să știi că nim....(Îl întrerup,fiindcă voiam să-mi continui eu ideea)

Eu: Deci, m-am certat foarte tare cu mama,iar fiindcă am plecat mai devreme de la școală, nu am putut să îmi notez în caiet și orarul pentru mâine, ea în timpul ăsta o sună pe profesoara mea de biologie ca să facă rost de orar, iar eu ar fi trebuit să mă duc să-l iau, însă cum nu vreau să o văd am să te rog pe tine să te duci în locul meu...😏