Motivele depresiei

Capitolul 15:Ce ușurare

În acel moment totul se oprise în capul meu, știam că avea să-mi distrugă reputația complet și nu puteam să-mi dau seama care era motivul, pentru care ea venise peste mine în clasă....

Zic aceste lucruri cu această seriozitate mare, căci la începutul anului hotărâsem împreună în familie ca niciunul dintre părinții mei să mă deranjeze în timpul orelor sau la începutul sau sfârșitul acestora ,indiferent de ce s-ar fi întâmplat....

Mama: Nu crezi că ai uitat să iei ceva azi cu tine?

Eu:Nu,ce aș fi putut să uit?

Mama:Asta tu să îmi zici,căci nu eu sunt cea care uită lucrurile importante în locuri nesigure....

Eu:Eu chiar nu înțeleg la ce te referi,ce încerci să îmi subliniezi;căci eu nu îmi aduc aminte să fi uitat ceva?

Mama:Pe moment nu am să îți dezvălui ce ai făcut,însă dacă până la sfârșitul zilei nu conștientizezi,am să te pedepsesc foarte aspru...

Și pleacă din clasă cu o privire tare furioasă,al cărei motiv nu îl cunoșteam încă.......Tot ce puteam să adaug era că m-am simțit josnic față de colegii mei în acele clipe,în care ea vorbea pe un ton isteric ;astfel încât nu am avut curaj să mai ies din clasă până la sfârșitul zilei...

Norocul meu era că încă nu începuseră orele de curs,mai exact nu veniseră toți colegii mei,ceea ce făcea ca doar o parte din aceștia să fi ascultat scandalul mic zis de mama mea,însă nu îmi făceam prea multe speranțe în legătură cu ceilalți să nu afle:fiindcă eram totalmente sigură că se va bârfi pe tema asta mult timp....

Înainte nu aveam nicio speranță în legătură cu acest lucru, dar după ce mama mea m-a certat și a făcut acel fiasco la mine în clasă, parcă mi-am schimbat opinia ....

Eu tot aveam gândul la Zoe și la motivul pentru care întârzie;dar aveam o presimțire că avea să vină.....Puteam să simt asta,aveam această capacitate.....Nu știu cum și în ce fel,însă aveam o încredere extraordinară că va fi alături de mine în acea zi de vineri...

Trec cinci minute

Intră doamna Spătaru în clasă și ne spune pe un ton dulce și calm

Dna.Spătaru: Bună ziua ,elevi!

Elevii: Bună ziua, doamna profesoară!

Dna.Spătaru: După cum cel mai posibil știți deja, colega voastră Zoe trece printr-o perioadă foarte grea din pricina unor probleme de familie....

Toată clasa era ochi și urechi la ce spunea doamna profesoară ,astfel încât cei care mâncau pe furiș ,ori stăteau pe telefoane pe sub bancă ,ori scriau de plictiseală și desenau prin caiete ,au ridicat privirea la dânsa...

Dna.Spătaru:: Cu toate acestea, ea a făcut tot posibilul să ajungă astăzi la școală ca să nu mai piardă mai multe ore și lecții...

Marius:(râde puțin și încet ,astfel încât doamna să nu îl audă , evident într-un mod ironic): Mă scuzați ,doamna profesoară, însă eu nu o văd pe Zoe în clasă alături de noi în acest moment....

Dna.Spătaru: Bună observație ,Marius!(Spune parcă cu o scârbă în privire și în glas, căci observase nesimțirea ,cu care el îi adresase această întrebare) Nu m-ai lăsat să termin... Voiam să adaug la lucrurile, pe care le-am spus anterior că ea va întârzia puțin, dar va ajunge cu siguranță până la sfârșitul acestei ore....

De abia așteptam să o văd pe Zoe după atâta timp....

Tot restul orei am fost cea mai zâmbăreață din întreaga clasă....

Rânjeam constant😀😃😄😁😆☺️😊🙂🙃😉,chiar dacă nu râdeam propriu-zis,fiindcă nu aveam vreo intenție să deranjez ora....

Cam pe la jumătatea orei a sosit și Zoe în sfârșit....

Zoe:Îmi cer tare scuze pentru întârziere ,însă a fost cam greu să o conving pe mama să mă lase să vin, căci după cum știți deja un deces a avut loc în familia mea ,iar ea a fost cea mai afectată de acest lucru...

Dna.Spătaru:Nu este nicio problemă Zoe, important este că de acum poți să fii alături de noi la ore.... Suntem foarte fericiți că te-ai alăturat nouă din nou, poți să te duci în banca ta Zoe!🙂

Zoe: Vă mulțumesc doamna profesoară!(Și se așază tare bucuroasă lângă mine în bancă,despachetându-și toate cărțile din ghiozdan și punându-le sub bancă...)

Dna.Spătaru: Acum copii ,aș dori să vă întreb cine poate să-i împrumute lui Zoe lecția predată data trecută?

Eu: Eu ,doamna profesoară!(zic eu stresată ,pentru că auzeam că în spatele meu colegii șușoteau în legătură cu cine să îi împrumute lecția lui Zoe)

Dna.Spătaru: Bine ,bine ,Andromeda!😂 Tu o să-i transmiți lui Zoe informațiile predate la oră ,pe care ea le-a pierdut.

Eu: Mulțumesc,doamna profesoară; nu o să vă dezamăgesc!

Dna.Spătaru: Sunt sigură de acest lucru!

Pe tot parcursul orei eu m-am cam holbat la Zoe ,căci nu putem conștientiza faptul că era lângă mine după atâtea zile, în care nu ne-am văzut.....

Pur și simplu nu puteam să concep că nu eram singură ca data trecută ....Pentru o dată în viața mea nu eram abandonată într-o zi foarte complicată ,care a început dubios ;mai exact cu vizita ,pe care mama mea mea mi-a făcut-o ,fără ca eu să știu motivul din esența acesteia
....

Odată cu faptul că Zoe a venit la școală,mi-am dat seama că o pot întreba în legătură cu ce s-a întâmplat în dimineața aceea ,în scopul de a mă ajuta să-mi dau seama ce am pierdut , de mama mea m-a sâcâit în public și a încălcat pactul ,pe care eu l-am semnat cu ea...

Văzând că eram prinsă de șirul gândurilor mele și că privirea îmi rămăsese blocată la ea ,pe la finalul orei am fost surprinsă de ce mi-a spus Zoe..

Zoe:Ce s-a mai întâmplat de data aceasta?😂😂

Eu:Cum adică?Ce vrei să insinuezi?

Zoe:Păi ești cam prea gânditoare ,iar din câte am observat eu până acum din comportamentul tău,atunci când ai această stare ceva grav s-a întâmplat...

I-am povestit tot ce se întâmplase,la care ea mi-a spus:

Zoe:Chiar nu știu ce ai fi putut să pierzi ,dar sunt sigură că mama ta va clarifica totul la sfârșitul orelor...

Eu:Să sperăm...

La ultima oră
Mama mea intră în clasă imediat ce se sună....

Mama:Ți-ai dat seama?