Prolog

63 6 2
                                    

-POV- Maria-

12 iunie 2017

Stateam sub copacul meu, ca de fiecare data cand ma certam cu una dintre fete. Iar de data asta, ma certasem cu Theo, cea mai buna prietena a mea. In ultima vreme parea nelinistita, dar de data asta intrecuse masura. Asa am ajuns eu aici, ascultand muzica la casti si uitandu-ma pe cerul limpede. Se apropia vara, terminam liceul, si asa o luam fiecare pe drumurile noastre, intalnindu-ne, probabil, din cand in cand. Cand statea si eu mai linistita, imi suna telefonul. Era Rayan. Offf ce o vrea si asta?

-Alo?

-Maria?

-Da? Ce e, Rayan?

-Uite, stii ca vine balul de absolvire. Si stii ca Theo inca nu vorbeste cu mine, dar vreau sa ma ajuti sa o invit la bal. E mai mult de atat, dar trebuie sa vorbesc cu ea.

-Nu stiu cum sa te ajut, noi suntem cam certate ...

-Eh, ca impacati voi. Nici o ora nu puteti sta certate. imi spune el pufnind intr-un usor ras.

-Intr-adevar!

-Deci? Ce crezi ca ar trebui sa fac?

-Eu zic sa nu mai stai pe ganduri, sa te duci sa iei un trandafir si sa mergi la usa ei, te pui intr-un genunchi si o inviti la bal cu o declaratie siropoasa. ii spun eu zambind.

-Heeei, nu o cer in casatorie!!

-Desi ai vrea!

-Ma cunosti prea bine! spune el si il aud razand din nou.

-Tot ce stiu, stiu de la ea! Acum du-te si fa ce ti-am zis! ii spun si rad usor si eu.

-Iti multumesc nespus de mult, Maria!

-Nu ai pentru ce! Mai vorbim.

-Ok! Papaaa!

Inchid apelul si ma intind inapoi pe iarba. Dintr-odata, simt un sentiment tare urat in suflet. Mereu am sentimentul asta inainte sa se intample ceva rau. Dar nu vad ce ar putea sa se intample. Ascultam linistita melodia mea si a lui Theo, "Say My Name" de la The Neighborhood, cand imi suna iar telefonul. De data asta, era Alexis. Sigur vrea sa imi povesteasca ce a mai facut cu iubitul ei, Robert. Asa ca ii inchid si imi dau drumul din nou la muzica. Dupa nici 2 minute, suna iar, si din nou ii inchid. Dar dupa ma gandesc ca ea nu ma suna niciodata de doua ori daca nu era ceva important. Ma suna iar, dar de data asta ii raspund.

-Hei, Alexis! De ce ma suni atat de disperata??

-Maria ... spune ea printre suspinele de la plans.

Oare s-o fi certat cu Robert?

-Hei, de ce plangi? S-a intamplat ceva rau cu tine si Robert?

-Nu are ... nicio lega ... legatura cu mine .. si el. continua sa suspine si sa planga.

-Hei, linisteste-te. Spune-mi ce s-a intamplat.

-Maria ...

-Da, Alexis, spune odata.

-Theo ...... spune si incepe sa planga tare

-Ce e cu ea?

-Theo s-a sinucis. Acum doua ore. Doar ... vino aici ..... ma auzi? Maria?

Nu mai auzeam nimic. Totul era in ceata, iar ochii mi s-au umplut de lacrimi. Parca tot cerul ar fi cazut peste mine. Intr-un final, depresia intr-adevar pusese stapanire pe mintea si inima ei. Dar ... speram sa nu. Nu mai stau pe loc si incep sa alerg pe strazile inguste ale orasului asta blestemat, incercand sa le vad, chiar daca plangeam, ca sa ajung la spital.

*Carte nouaaaaa!! ❤️ Nu este fanfiction, este doar multa multa drama. Iar pe cealalta, nu stiu daca sa o mai continui, dar voi vedea ce fac. Sooo, I hope you'll enjoy this one! 😙💕✋🏻*

Love Yourself  Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum