Ce se întâmplă atunci când doi buni prieteni trec prin clipe grele și ajung să iubească aceeasi femeie, până unde se va ajunge?
" Zdruncinată de situație mă ridic și îmi trag pe mine blugii care zăceau pe parchetul lucios din dormitor. Îmi doresc...
Ajung acasă și nu pot uita sărutul dintre mine și Jughead. Știu că nu a fost bine , dar era ceva ce eu și cu el aveam nevoie. Două suflete care nu se mai pot mulțumi cu puțin. Ce e menit să se întâmple, se va întâmpla, indiferent că nu e bine.
- Unde ai fost?
Archie mă aștepta pe canapea cu un pahar de wiskey pe masă.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- E bine că atunci când mă fac dispărută , apari și tu și brusc te prefaci că-ți pasă.
Dau să plec și mă prinde brusc de mâini
- Îmi pasă.
- Archie...Te iubesc , dar nu te mai cred.
Pentru prima oară mă trag brusc din mâinile lui Archie și mă fac dispărută în cameră. Archie vine și încearcă să mă facă să-l iert pentru a mia oară , însă îl împing.
- Nu. Ori te oprești din a încerca să te culci cu mine pentru ați multumi trupul , ori mă duc și dorm pe canapea.
- Ce e mă cu tine ?
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Se pune peste mine sprijinindu-se în mâini și uitându-se la mine.
- Vreau să dorm Archie , e ceva neobișnuit?
- Da. Nu dormim fără să ne iubim.
- Să ne iubim? Cred că ai uitat definiția iubirii. Ce facem noi , e mulțumirea trupească și atât. Chiar vreau să dorm și să evităm asta o vreme.
Îl dau jos după mine și mă întorc cu spatele la el. Pentru prima oară nu mă gândesc la mine și la el. Ci la Jughead și la mine. E singurul pe care-l mai simt că îi pasă de sufletul meu. Și mie de al lui. M-am luptat atât pentru Archie încât am uitat că o relație funcționează cu ajutorul efortului venind din partea ambilor parteneri.
Mă duc să fac micul dejun pentru amândoi, coboară și vine la mine , sărutându-mă pe frunte , însă n-am niciun resentiment pentru asta în momentul de față. Continuăm să ne luăm micul dejun , dar vine timpul ca deobicei să plece , iar eu nu îi mai zic nimic.
