În Căutarea Fericirii

Capitolul XV

Cobor din pat și mă îndrept spre baie pentru a face un duș și a mă pregăti de plecare când pe hol dau de Andy fără tricou și îndreptându-se și el spre baie. Nu pot spune că ce văd nu-mi place, are un corp bine lucrat iar mâna lipsă nu-i afectează aspectul.

-Eu mă duc, spun și mă bag în fața lui, trebuie să ajung la facultate așa că dă-mi voie.

-Bună dimineața și ție, și mie nu-mi pasă, în 30 de minute trebuie să ajung la lucru așa că dă-te din fața mea.

-Nu-mi pasă de tine, eu mă duc, spun și el mă prinde de mână și mă trage aproape de el încât îi pot auzi respirația.

-Am auzit că ai rămas fără prinț, chiar îmi pare rău dar îmi deschide o portiță spre locul ăla frumos de aici, spune și îmi pune mână pe piept semn că se referă la inimă.

-Dacă tu crezi că am să cad în brațele tale te înșeli amarnic, nu sunt ca acele fete care ar uita de fostul în două secunde. Poate că nu mai formăm un cuplu, dar eu și Eduard încă ne iubim și nu se știe ce se poate întâmpla așa că mai bine te retragi din timp, spun și intru în baie.

După o săptămână grea a venit momentul să mergem să ne distrăm, sau cel puțin ceilalți căci eu va trebui să trăiesc o săptămână cu 2 foști iubiți. Se pare că Andy a decis să meargă și el, era prea frumos să am doar o problemă, acum am doi bărbați pe cap.

-Sper că nu am uitat nimic, nu vreau să ajungem acolo în mijlocul pustiului și să nu am șampon sau mai știu eu ce, spune Sophia. Eram în mașină cu ea, Stephan și minuntul ei frate, Andy care stătea lângă mine, totul era perfect.

-Stai liniștită am luat eu de toate, nu trebuie să te îngrijorezi pentru asta.

Drumul a fost unu lung și obositor mai ales că vremea nu a fost de partea noastră, dar într-un final am ajuns la destinație. Cabana era destul de mare, are 5 camere, perfecte pentru noi fiind doua cupluri și 3 persoane cu câte o cameră, un living mare în care avem de gând să punem bradul și o bucătărie pe măsură. Am dus bagajele în cameră și am coborât pentru a face împreună cu Sophia și Christina bradul de crăciun, am ales unul artificial pentru că toți iubim natura.

-Gata de aranjat cel mai frumos lucru din cadrul crăciunului?

-Suntem super gata, ai adus decorațiunile de la tine din bagaje?

-Oh, ai pus decorațiuni în bagajele mele?

-Da Helen, spune Sophia îngrijorată, să nu-mi spui că le-ai uitat acasă.

-S-scuze, spun și o văd cum se face roșie la față, le-am uitat în cameră mă duc acum după ele, spun și fug pe scări râzând. Iar când intru în cameră dau de un parfum foarte cunoscut și iubit.

-Parcă trebuia să stăm departe unul de altul, nu?

-Nu pot, Helen te iubesc, nimeni și nimic nu mă pot face să renunț la dragostea mea pentru tine, chiar dacă tu ești persoana care mă vrea cât mai departe, eu nu voi renunța la tine, la noi. Îmi pare rău, știu că am greșit și că nu merit o a doua șansă dar te rog să mă ierți și să mă lași să-ți arăt cât de mult de iubesc. Sunt sigur că și ție îți este dor de mine și de momentele petrecute împreună, recunoaște că îți lipsesc la fel de mult cum îmi lipsești tu. Se apropie din ce în ce mai mult, din nou acele frunți lipite care îmi aduc aminte de primul sărut, mă uit la acele buze cu dor și după la ochii lui mari și negri, parcă știe ce vreau și se apropie din ce în ce mai mult până reușește să ajungă la buzele mele. Îi răspund la sărut pentru că îmi era prea dor de acele buze, de el și de dragostea lui dar într-un colț al minții mă certam pentru acest lucru, pentru că am renunțat la luptă și am căzut din nou în vraja lui, dar poate așa era mai bine, poate că de data asta nu va mai fi nimeni care să intre în viața noastră și să ne despartă. Ducem sărutul la un alt nivel mai accelerat și simt cum mă trage spre pat și fără să ezit merg spre el, dar îmi amintesc de motivul pentru care am venit în cameră și mă retrag ușor.

-Îmi pare rău dar sunt așteptată jos, o să-și pună întrebări fetele, spun i-au cutia cu decorațiuni și părăsesc camera.

-Ce a durat atât?

-A trebuit să ajung până la baie, spun și îl văd pe Eduard cum coboară scările cu părul ciufulit și hainele ușor boțite.

-Adevărat, acea baie e ciufulită, spune Christina și amândouă încep să râdă iar eu eram mai roșie decât nasul lui Rudolf. Pentru o secundă mi-am dorit acel lucru și dacă nu era să fiu așteptată de fete acum aș fi putut face asta pentru prima oară, dar oare era bine să-i ofer ce își dorește de mult timp, să mă facă a lui? Dacă de data asta va renunța la mine doar pentru că a reușit să facă lucrul ăsta și va trece la următoarea fată. Îmi era frică dar în viață trebuie să riști dacă vrei să câștigi iar eu voi risca tot pentru a fi împreună cu Eduard.

-Amândoi sunteți roșii la față, aveți ceva să ne spuneți?

-Doecamdată nu, spun înainte ca Eduard să scoată vreun cuvânt, mai avem lucruri de discutat dar acum hai să ne ocupăm de brad. Am împodobit bradul cum știam noi mai bine și mai frumos, iar la final fiecare a adus cadourile care urmau a fi deschise în seara următoare, am făcut focul la șemineu și am cântat colinde, Eduard cu chitara iar noi cu vocea, am stat lângă foc și am început să povestim de când eram mici. O seară minunată petrecută lângă niște oameni la fel de minunați.