În Căutarea Fericirii

Capitolul II

Sunt în fata facultății, inima îmi bate cu putere. Primul an, primele pareri. Intru si ma duc direct la lista cu repartizarile pentru cursuri. Pana sa ajung acolo am admirat holurile facultatii care erau destul de mari, iar de-a lungul lor erau puse pe pereti fotografii ale studentilor din ultimul an.

Toate erau minunate dar doar una mi-a atras atentia in mod special. Aceasta reprezenta un apus la malul marii, era perfecta, efectul,culorile , totul era perfect la acea fotografie. Nu imi puteam dezlipi ochii de la ea, reprezenta locul meu favorit. Dau sa ma intorc si fara sa vreau ma izbesc de un trup solid si putin mai inalt decat mine. Ridic privirea si ma pierd pentru 10 secunde in ochii mari si negrii ai tipului.

-S-scuze, nu am vrut.spun destul de dezorientata datorita privirii lui.

-Data viitoare sa fii mai atenta. spune usor iritat

Dau din cap in semn ca da si ma reintorc la drumul meu catre lista. Acei ochi m-au tulburat , as fi vrut sa ii spun ca nu este vina mea ca am dat peste el ci a lui fiindca el statea chiar in spatele meu, dar nu vreau sa imi fac dusmani chiar din prima zi, asta e una din regulile mele..

Ajung la lista si vad ca in 5 minute trebuie sa ajung la cursul de istorie a fotografiei. "Nici macar nu stiu unde este sala de curs, cum voi ajunge la timp?" spun in soapta, dar se para ca nu destul de incet.

-Te-ai pierdut? spune o voce din spatele meu.

-Da, trebuie sa ajung la cursul de istorie a fotografiei si nu stiu unde se afla sala. Se pare ca voi intarzia din prima zi.

Pe fata lui apare un zambet, si ce mai zambet. E putin mai inalt decat mine, parul castaniu spre blond iar ochii de un negru ravasitor dar nu la fel de frumosi ca a tipului peste care am dat.

-Si eu trebuie sa ajung la acest curs, cunosc facultatea si daca vrei putem merge impreuna.

-Hmm, nu stiam ca studentii mai mari merg la aceleasi cursuri cu incepatorii. Dupa statura pe care o are ai spune ca este in anul 2 nici decum in primul an...

-Esti glumeata, imi place. Sunt in primul an desi nu pare si am spus ca, cunosc facultatea deoarece si fratele meu invata aici.

-Ah, bine. As vrea sa mergem impreuna daca inca mai vrei.

- Atunci ar trebui sa mergem, doar tu ai spus ca nu ai vrea sa intarzii..

-Bine, inca nu am facut cunostiinta, numele meu este Helen Miller.

-Ai un nume frumos, Helen. Numele meu este Adam Blackley, incantat.

-De asemenea, Adam..

-Ce te-a facut sa alegi fotografia? Nu vad prea multe fete facand asta.

-Este un vis din copilarie mereu mi-a placut sa fac poze chiar si lucrurilor neimportante. Tu de ce ai ales fotografia?

-Sa zicem ca e o pasiune de-a familiei.. Am ajuns, se pare ca nu am intarziat.

-Multumesc! spun zambind..

-Orice pentru zambetul ala! spune el cu zambetul pe buze in timp ce imi face cu ochiul.

M-am inrosit instantaneu, dar nu mai conta asta , imi place tipul asta e atat de dragut chiar daca abia ne-am cunoscut . Imi da senzatia ca il stiu de o vesnicie, desi l-am cunoscut cu 5 minute in urma.

Mi-a facut semn spre penultimul rand, l-am aprobat si m-am asezat acolo.. Ma gandeam din nou la tipul peste care am dat, acei ochi pe care nu am sa ii uit prea curand.

-Am auzit ca profesorul nu vine azi si ca ii va tine locul un student din ultimul an.

-Stii cam multe pentru un tip din primul an ..

-Am prieteni aici care sunt in anul 2 si 3..

-Frumos asa, unii abea cunosc facultatea si altii au deja prieteni din ultimul an..

-Daca vrei iti fac cunostinta cu cativa.

-Mi-ar face placere.

Nu apuc bine sa termin ca pe usa apare un tip care pare a fi in ultimul an si care probabil a venit pentru a tine locul profesorului, asa cum a spus Adam.

Este destul de chipes, parul de un castaniu inchis, cu parul aranjat in asa fel incat sa para ciufulit, imbracat intr-o camasa alba si deasupra un sacou albastru si o pereche de blugi negri. "Hmm, elegant dar totusi rebel." Ma uit mai bine ca sa ii observ ochii, pentru ca mereu am considerat ca ei sunt oglinda sufletului, ma aplec putin pentru ai vedea mai bine. Sunt negri, foarte negri si imi par destul de familiari. Deodata privirile ni se intersecteaza si imi dau seama..

-O, n-nu..spun mai mult pentru mine..

Este tipul peste care am dat, imi vinea sa intru in pamant de rusine. Ma privea in asa fel de parca ar fi vrut sa ma omoare.. Sincer as fi vrut sa mor in secunda aia dacat sa ma priveasca in felul ala toata ora..

Sunt prea atenta la privirea lui in cat nu am retinut decat faptul ca il cheama Eduard si ca va tine o luna ora domnului Patrick..

-As vrea sa faceti liniste acum ca ne-am cunoscut si sa incepem ora. Vreau sa fiu tratat ca un profesor nu ca un simplu coleg. O luna ma aveti pe mine ca profesor asa ca prima nota o ve-ti primi de la mine. Vreau ca in timpul orei mele sa fiti atenti nu cu gandul in alta parte, ai putea face asta domnisoara? Spune si se uita la mine. Ma uit la el destul de nedumerita.

- Da tu domnisoara..

-Imi pare rau, nu se va mai intampla.

-Asa sper. spune si se uita in cel mai oribil mod la mine .

Tocmai mi-am facut cu un dusman. Regula zilei a fost incalcata, se putea ceva mai bine de atat ? Restul orei a fost destul de bine inafara faptului ca domnul profesor Sam nu ma m-ai privit deloc, e asa ciudat sa ii spun profesor .

Restul zilei a decurs destul de normal. Am ajuns la timp pentru cursuri dadorita lui Adam, care se pare ca are aceleasi cursuri ca mine. Mi-a aratat facultatea si cu siguranta nu voi avea vreo problema cu ratacitul prin ea. E foarte dragut din partea lui, chiar s-a si oferit sa ma conduca pana acasa.

-Promit ca maine iti voi face cunostinta cu fratele si cu cei mai buni prieteni ai mei din facultate. Spune in momemtul in care am ajums in fata blocului.

-Multumesc Adam. Chiar daca azi mi-am facut un dusman si nu a fost cea mai perfecta zi, ma bucur ca de acum voi avea un prieten ca tine care ma va face sa uit de toate.

-Placerea e de partea mea.spune zambind

-Trebuie sa plec! Pa Adam. Spun si dau sa plec cand acesta ma apuca de mana si ma trage spre el pentru...