În Căutarea Fericirii

Capitolul XVI

Sunt trezită de o bătaie în ușă, mă ridic încet din pat și merg pentru a deschide. Nu îmi păsa cum arăt, nici acum și nici altă dată.

-Bună dimineața drăguță, pot intra?

-Ce vrei Andy?

-Doar să vorbim puțin, pot?

-Sigur, spun și deschid ușa mai larg pentru a putea intra, despre ce vrei să vorbim.

-În primul rând vreau să-mi cer scuze pentru ce am spus în ultima vreme, dar eu chiar încă te iubesc și aș vrea din tot sufletul să fii din nou a mea, simt că alături de Eduard nu vei fi niciodată fericită. Te rog, mai dă-mi o șansă și promit că nu vei regreta.

Am crezut că fetele au spus deja prin toată casa că eu și Eduard suntem spre împăcare dar se pare că nu, și nu știu cum să îi spun. Încă țin la el dar nu așa de mult ca înainte, ce-i drept acea scânteie nu este stinsă de tot dar Eduard e mereu în minte și suflet și nu îi pot face asta chiar dacă acum suntem într-un fel certați.

-Andy nu pot spune că nu mai țin la tine, dar să știi că acel foc e aproape stins și nu poți să-l aprinzi oricât de mult ai vrea, îmi pare rău dar inima mea e acum la Eduard și oricât de mult ne vom certa tot la el va fi pentru că sunt pregătită să risc tot doar ca să fim împreună, sper că mă înțelegi.

-Nu înțeleg și nu o voi face vreodată, nu e potrivit pentru tine și te minți singură în acest moment, sunt igur că încă ții la mine pentru că acea privire nu îmi spune că șansele mele sunt nule, spune și se apropie din ce în ce mai mult. Recunoște că încă ții la mine doar că îți este frică de cum va reacționa minunatul tău Eduard, iar se apropie iar eu mă retrag ajungând la marginea patului.

-Andy, nu vrei să faci asta, spun cu o frică în glas.

-Nu-i nimeni acasă, toți au plecat la cumpărături așa că putem face orice, spune zâmbind și mă împinge pe pat, vine deasupra mea și începe să mă sărute, încerc să-l resping dar nu reușesc.

-T-te r-rog, spun printre săruturi dar în zadar, începe să-mi sărute gâtul și simt cum mă fac roșie iar lacrimile încep să curgă la gândul că fostul meu iubit fără o mână avea să-mi fure ce aveam mai de preț. Eduard, spun în șoaptă și se aude ușa izbindu-se.

-IEȘI, spune Eduard foarte nervos și îl dă pe Andy de pe mine, nu vreau să te mai văd pe lângă ea.

-Nu o meriți, nu va fi fericită lângă tine.

-Am spus să ieși, ACUM, țipă Eduard iar Andy părăsește camera.

Vine spre mine îmi șterge lacrimile și mă strânge în brațele lui puternice, îl strâng cât pot de tare.

-Să nu mă părăsești, rămâi cu mine, azi, mâine și pentru totdeauna, îmi spune iar eu îl sărut.

-Pentru totdeauna, spun și îl sărut din nou. Nu vrei să știi cum s-a ajuns la asta?

-Nu, am ascultat și când te-am auzit că mi-ai spus numele am intervenit, oricum aveam de gând să o fac.

-Dar am zis în șoaptă.

-Asta crezi tu, spune și mă sărută pe frunte. Te iubesc mult!

-Și eu te iubesc, sper că nu va mai fi nimeni care să ne despartă și chiar de vor fi nu le voi da ascultare, tu ești tot ce iubesc și nu te voi părăsi niciodată.

Ne-am uitat la un film până au venit ceilalți de la cumpărături iar după am coborât pentru a mânca iar după am plecat toți la o plimbare, ne-am bătut cu zăpadă până eram toți uzi până la piele, iar când am ajuns acasă ne-am făcut câte o ciocolată caldă pentru a ne încălzi.

-Nu scăpăm de aici fără o răceală zdravănă..

-Lasă Christina, o să am eu grijă de tine cum știu mai bine, spune Adam.

-Și eu o să am grijă de Helen.

-Cu siguranță, dar Sophia unde e?

-În cameră cu Stephan, au zis că vor să doarmă puțin.

-Cred că vom merge și noi în cameră, spun și mă uit spre Eduard.

-Ooo, înseamnă că lucrurile merg bine între voi.

-Da, spun și-l i-au pe Eduard de mână, hai să mergem.

Ajunși în cameră încep să-l sărut în timp ce merg încet încet spre pat. Sărutul e tot mai accelerat și simt cum îmi este din ce în ce mai cald, simt cum se duce cu mâna la marginea tricoului și îl dă jos, la fel fac și eu. Acum eram roșie din cauza emoțiilor, se întâmplă și deși am zis că voi face asta după un anumit timp petrecut împreună simt că este momentul potrivit, am zis că voi risca tot pentru a fi împreună și asta fac, rămași fără nimic între noi am devenit un întreg, eu al lui și el al meu. Sigură pe mine și mai ales pe el am ales să fac acest pas, nu pentru el ci pentru amândoi, pentru dragostea noastă unu față de altul. Oficial am redevenit un cuplu și mă bucur...

Ciocănitul de la ușă ne trezește pe amândoi.

-Hei porumbeilor, hai jos. E timpul să deschidem cadourile, nu mai aștept mult și le deschid fără voi, se aude Sophia de după ușă.

-Cinci minute, spun și încep să râd.

-Ești perfectă, spune și mă sărută pe frunte.

-Nu, noi suntem perfecți, frumoși, fericiți acum și până îl ultima noastră zi din viață.

-Crezi că sunt potrivit pentru tine? Meriți ceva mult mai bun, și poate Andy are dreptate, poate chiar nu vei fi fericită lân...

-Shhh, nu vreau să mai aud nimic de genul, ești persoana pe care o iubesc cel mai mult, ți-am oferit ce aveam mai de preț, inima sau mai bine zis pe mine.

-Ai dreptate, nu știu cum să-ți mulțumesc pentru asta, mi-ai făcut viața mult mai bună.

-Și tu, acum hai să mergem, chiar va începe fără noi..