În Căutarea Fericirii

Capitolul IX

Mă trezesc strânsă de două mâini puternice, aceleași mâini în care am dormit toată seara. După ce ne-am sărutat mi-a promis că va fi al meu pentru totdeauna, la fel i-am zis și eu. Eu al lui și el al meu, la început de drum, puțin stângaci în ale iubirii dar destul de siguri pe sentimente noastre. Eu și Christina pregătisem o saltea pe care să doarmă dar se pare că nu a mai fost nevoie pentru că după acel sărut nu am mai vrut să plece de lângă mine, așa că am adormit pe pieptul lui. Se foiește ușor, probabil e treaz și nu vrea să mă deranjeze așa că mă întorc pentru a-l privi în ochi, mă pierd pentru o secundă în ei și îl sărut cald iar el face la fel. După încă un sărut pe frunte mă trage mai aproape de el și pentru prima oară în acea dimineață vorbi:

-Știi poate ar trebui să lăsăm să treacă ceva timp înainte să le spunem despre noi, și la facultate la fel, sunt multe fete care ți-ar face zile fripte și nu vreau asta, spune cu o tristețe în voce. Știu că o să-mi fie foarte greu să nu sărut aceste buze, dar așa e cel mai bine pentru amândoi, crede-mă.

-Nu pot spune că-mi place ideea dar dacă tu așa crezi că e mai bine atunci așa facem, spun si-l sărut cu atâta dorință și dor chiar dacă am făcut asta acum 2 minute.

-Nu-mi faci deloc ușoară decizia, spune și adâncește sărutul dar suntem întrerupți de o bătaie în ușă. Eduard sare ca ars și începe să șifoneze locul unde ar fi trebuit să doarmă. Da?

-Sunteți bine? Pot intra frate?

-Ăăă, da. Spune și încearcă să pară cât mai normal și se sprijină cu mâna de bara de fier a patului.

Nu mă pot apține și bag capul în pernă râzând zgomotos. Adam intră se uită la mine care eram roșie pentru încercam să nu mai râd, iar apoi la Eduard care acum își aranja părul.

-Sigur sunteți ok? Spune uitându-se când la unu când la celălalt. După fețele voastre ar părea că aveți ceva de spus.

-Da, eu. Spun și mă ridic din pat iar după arăt cu degetul spre Eduard. Minunatul tău frate sforăie groaznic, nu am putut închide un ochi din cauza lui, spun cât de nervoasă pot.

-Nu știam că sforăi Eduard, spune destul de confuz.

-Nici eu, spune Eduard. Minte, nu-i adevărat, cine știe ce aude ea și dă vina pe mine. Spune și pleacă din cameră.

-Sper că nu a fost așa mare deranj, îmi cer scuze în numele lui, spune și privește spre pat. Dar Helen de ce pare că au dormit două persoane în pat?

-Ăăă, nu știu despre ce vorbești, spun și părăsesc și eu camera mergând spre bucătărie. În bucătărie erau Christina care pregătea ceva și Eduard care stătea la masă, mă îndrept spre locul opus lui Eduard și mă așez. Bună dimineața Christina, ce faci bun acolo?

-Neața Helen, omletă. Sper să vă placă, eu și Adam am mâncat acum ceva timp, îmi pare rău, nu știam că stați așa mult în pat. Ne pregătește tot ce avem nevoie și se îndreaptă spre ușă. Eu mă duc la Adam, poftă mare.

-Mulțumim Christina, după miros și aspect sunt sigură că e perfectă. Spun zâmbind iar ea părăsește bucătăria.

-Sforăi? Serios? Spune și mă apucă de mână.

-Nu am găsit ceva mai bun, spun și îi dau o gură dim omleta mea. Pun pariu că acum stau undeva la colț și ascultă ce vorbim.

-Neh, nu sunt ei genu ăsta, așa că pot face asta.spune și mă trage pentru a mă săruta. Mă topesc după el, după aceste săruturi pe ascuns, după întreaga lui ființă. Nu știu ce s-a întâmplat așa deodată de am ajuns de la ură la iubire dar nu-mi pasă, vreau să mă bucur de această decizie cât pot de mult, să-l iubesc cu tot sufletul și ființa mea. Mă retrag pentru a continua să mănânc și pentru că în orice moment ar putea apărea cineva. Te duc eu acasă, da? Spune iar eu dau afirmativ din cap

-Mă bucur pentru voi, spun pentru a mia oară, ne vedem luni la facultate printre pauze, asta dacă domnul instructor o să-mi dea voie.

-O să-ți dea, dacă nu va avea probleme mari cu noi, spune Adam iar eu îi îmbrățișez pe amândoi.

-Tot nu-mi vine să cred că te-ai oferit să o duci acasă pe Helen.

-Am vrut să-mi duc misiunea la capăt, atâta tot, plus că am fost iertat pentru deranjul de aseară, spune și fără alte discuții plecăm la mașină. Pe tot parcursul drumului nu am vorbit doar ne-am ținut de mână.

-Aș vrea să urci și să te prezint Sophiei, dar din păcate nu pot.spun destul de tristă, iar el îmi mângâie obrazul și mă sărută apăsat.

-O să poți face asta curând, ne vedem mâine iubita mea frumoasă și pleacă dar nu înainte de a-mi mai da un sărut dulce. Îl privesc cum se duce spre mașină și nu am intrat în scara blocului până nu a dispărut din raza mea vizuală.

-Sophia, strig când intru în apartament pentru a-mi face simțită prezența.

Și apare de mână cu prietenul ei, Stephan care este un tip înalt, brunet și dezordonat ce-l face totuși atractiv, având un verde intens în privire și un zâmbet molipsitor. Este elegant, cu un aer ușor rebel. Cu un zâmbet molipsitor și atrăgător își spune numele și îmi întinde mâna.

-Încântată să cunosc în sfârșit prietenul Sophiei. Mi-a povestit multe lucruri despre tine, și este foarte fericită de când te are alături. Vreau să-ți spun că, și îl i-au mai într-o parte, dacă Sophia varsă o singură lacrimă din cauza ta o să ai o mare problemă cu mine, nu-mi pasă din ce motiv ce scuze etc etc.. Ne-am înțeles ?

-Da, dar nu va fi nicio problemă, te asigur, o iubesc prea mult ca să-i fac așa ceva..

-Gata, gata.spune Sophia și îl ia de mână, noi vom fi în camera mea.

Când intru în cameră primesc un mesaj de la Eduard

"Deja mi-e dor de tine, vreau să te sărut și să te strâng în brațe. Te iubesc mult Helen Catherine Brown!"
Îi trimit răspuns spunându-i că-l iubesc la fel de mult.. Abia aștept să-l văd și îl sărut dulce!