ÎNSERARE....
Pe malul înverzit se lasă înserarea.
Ce roșu este soarele aprins!
Și cât privești, măreață-i zarea,
De farmec totul e cuprins.
Coboară turmele păscând la vale,
Cu ciobănașii veseli fluierând.
Natura întinerește în a lor cale
Izvoarele șoptesc, înfiorat plângând.
Acuma a înnoptat...
Apare luna, ce tresare,
Încet răcoarea s-a lăsat.
Lumina lunii, lunecă-n cărare.
Adorm tăcuți și greierii hoinari
Iar florile-și închid a lor petale,
Doar licuricii mici și temerari,
Mai strălucesc în calda înserare.
E liniște pe deal, pe cer nu-i nici un nor.
Natura-i adormită, cuprinsă de iubire
Adorm acum și eu, încetișor
Adoarme obosită și a mea privire....
Ștefan Sitaru - EFEMERIDE.
