NOAPTEA
Noaptea-i ca un labirint,
În el te caut, te simt,
Pe-o potecă de argint,
Aud parcă răsunând,
Glasul tău, atât de blând.
Tot în noapte, eu gândesc,
La bărbatul ce-l doresc,
Privesc cerul înstelat,
Un mister neelucidat,
Şi-l creez pe-acel bărbat.
Noaptea, prietena care,
Ne conduce pe-o cărare,
Spre-un tărâm îndepărtat,
Pe care l-am explorat,
Cei ce-am naufragiat.
Noaptea, ringul de cristal,
Plutesc purtată de val,
Captivată, de-un efect amăgitor,
Al șoaptelor de amor
Dansez, atât de provocător.
Noaptea, eu te-ademenesc,
Senzual eu îți vorbesc,
La privirea ta, roșesc,
Te-am creat, nu ești lumesc,
În noapte, eu, te găsesc.
